Din cuprinsul articolului
Un nou studiu amplu, publicat în The Lancet, arată clar ceva ce medicii psihiatri observă de ani de zile în practică: efectele secundare ale antidepresivelor nu sunt deloc la fel pentru toată lumea și nici măcar pentru toate medicamentele. Unele duc la scădere în greutate, altele la îngrășare, unele încetinesc pulsul, altele îl accelerează. Pentru cineva care abia își face curaj să înceapă tratamentul pentru depresie sau anxietate, toate aceste informații pot fi copleșitoare – dar pot fi și o resursă importantă, dacă sunt înțelese corect.
Cercetarea a analizat date de la peste 58.000 de persoane din 151 de studii clinice, care au primit 30 de antidepresive diferite în primele opt săptămâni de tratament. Au fost urmărite modificări ale greutății, ritmului cardiac, tensiunii arteriale și ale unor markeri metabolici.
Rezultatele au fost foarte diferite de la un medicament la altul. De exemplu, agomelatina a fost asociată cu o pierdere medie în greutate de aproximativ 2,4 kilograme în opt săptămâni, în timp ce maprotilina a dus, în medie, la o creștere în greutate de aproape 2 kilograme în același interval. Și la nivelul inimii s-au observat diferențe importante: fluvoxamina tindea să încetinească ritmul cardiac, iar nortriptilina îl accelera, rezultând o diferență de circa 21 de bătăi pe minut între cele două. Și tensiunea arterială a variat semnificativ între medicamente, cu diferențe de ordinul zecilor de mmHg.
Mesajul principal al studiului este că nu există „antidepresiv standard” care să se comporte la fel în organismul tuturor. Atât eficiența, cât și efectele secundare depind de tipul de medicament și de persoana care îl ia.
Ce fel de efecte secundare pot apărea
Medicii știu de mult timp că antidepresivele pot influența digestia, libidoul, somnul, greutatea sau nivelul de energie. Multe persoane se confruntă la început cu greață, diaree sau constipație, uscăciunea gurii, dureri de cap sau transpirații excesive. Modificările apetitului și ale greutății sunt foarte frecvente: unele medicamente stimulează foamea și duc în timp la acumularea de kilograme în plus, altele diminuează pofta de mâncare și pot determina slăbire.
Un alt capitol sensibil este cel al vieții sexuale. Scăderea libidoului, dificultatea de a ajunge la orgasm sau disconfortul sexual sunt printre cele mai des raportate efecte secundare și, de multe ori, sunt motivul pentru care pacienții renunță prea devreme la tratament fără să discute deschis cu medicul.
Somnul este și el puternic influențat de antidepresive. Unele persoane devin foarte somnolente și resimt nevoia de a dormi mai mult, altele au insomnii, se trezesc frecvent sau nu mai reușesc să adoarmă la orele obișnuite. De cele mai multe ori, o parte dintre aceste reacții se mai estompează după primele săptămâni, pe măsură ce organismul se adaptează.
Există însă și efecte secundare mai rare, dar importante din punct de vedere medical. Unele antidepresive pot crește tensiunea arterială sau pot accelera pulsul, mai ales la persoanele cu vulnerabilități cardiovasculare. Altele pot influența valorile de sodiu din sânge sau pot modifica parametri de pe EKG, crescând riscul de aritmii la anumite categorii de pacienți. Un alt efect raportat de unii pacienți este așa-numita „tocire emoțională”: senzația că nu mai simți aproape nimic, nici foarte rău, dar nici bucurie sau entuziasm.
Toate acestea nu înseamnă că antidepresivele sunt periculoase prin definiție, ci că trebuie monitorizate și adaptate fiecărui caz în parte.
De ce reacționează oamenii atât de diferit la același medicament
Două persoane pot lua același antidepresiv, la aceeași doză, și pot avea experiențe complet diferite. Explicațiile țin de clasa de medicament (SSRI, SNRI, triciclic, atipic etc.), de metabolismul individual, de alte boli deja existente (cum ar fi hipertensiunea, bolile de inimă, problemele hepatice sau renale), de interacțiunile cu alte medicamente și de istoricul personal sau familial de reacții la tratamente similare.
De aceea, alegerea unui antidepresiv devine tot mai mult un act de medicină personalizată. Psihiatrul nu se uită doar la etichetă, ci la întreg tablul: simptome, comorbidități, stil de viață și ceea ce patientul își dorește sau se teme cel mai mult să nu piardă (de exemplu, viața sexuală sau controlul greutății).
Nu orice efect secundar este un motiv de oprire imediată a tratamentului, dar există situații în care este esențial să ceri ajutor rapid. Apariția sau agravarea gândurilor de suicid, a impulsurilor de autovătămare, a senzației că „ar fi mai bine să nu mai fiu aici” sunt semnale care cer contact imediat cu medicul sau cu serviciile de urgență.
La fel, stări de confuzie severă, agitație intensă, febră, rigiditate musculară, palpitații foarte puternice, creșteri bruște și mari ale tensiunii, erupții cutanate extinse, umflături sau dificultăți de respirație, apariția icterului (îngălbenirea pielii sau a albului ochilor) sau a urinei foarte închise la culoare trebuie anunțate de urgență.
În astfel de situații, nu este recomandat să întrerupi brusc tratamentul pe cont propriu, ci să ceri îndrumare medicală. În caz de risc vital sau de pericol imediat, trebuie apelat serviciul de urgență.
Dacă te confrunți cu gânduri suicidare, ideea de a te răni sau sentimentul copleșitor că nu mai poți face față, este extrem de important să cauți ajutor: de la medici, psihologi, linii de criză, familie sau prieteni de încredere. A cere ajutor nu este un semn de slăbiciune, ci o formă de protecție de sine.
Cum pot fi gestionate efectele secundare ale antidepresivelor
Faptul că apar efecte secundare nu înseamnă automat că tratamentul nu este bun pentru tine, dar nici nu e normal să trăiești cu reacții care îți fac viața imposibilă. Există multe ajustări care se pot face înainte de a renunța la medicament.
Uneori este suficient să se schimbe momentul din zi în care iei pastila. Un medicament care provoacă somnolență poate fi mutat seara, în timp ce unul stimulativ poate fi administrat dimineața, pentru a reduce insomniile.
Este util să îți urmărești greutatea, tensiunea arterială și, la indicația medicului, anumiți parametri metabolici prin analize periodice. O alimentație echilibrată, bogată în fibre, legume, fructe, proteine de calitate și activitate fizică moderată pot limita creșterea în greutate și pot stabiliza nivelul de energie. Hidratarea corectă și o dietă care să ajute tranzitul intestinal pot reduce constipația sau alte neplăceri digestive.
Igiena somnului este și ea o componentă importantă: program relativ fix de culcare și trezire, evitarea ecranelor cu puțin timp înainte de somn, limitarea cofeinei în a doua jumătate a zilei pot face diferența atunci când antidepresivul dă tulburări de somn.
Dacă efectele secundare sunt mai ales de natură psihologică – „tocire emoțională”, apatie, dificultăți în a simți bucurie – psihoterapia poate deveni un sprijin esențial. Lucrul cu un psiholog sau psihoterapeut ajută nu doar la gestionarea reacțiilor la medicament, ci și la creșterea șanselor ca tratamentul să fie dus până la capăt și să își facă efectul.
Când, în ciuda acestor ajustări, efectele secundare rămân intense, persistente sau pur și simplu imposibil de tolerat, este momentul să discuți cu psihiatrul despre schimbarea medicamentului sau a dozei. Decizia nu trebuie luată singur și nu trebuie să aștepți luni întregi sperând „să treacă de la sine” dacă te simți tot mai rău.
Cum se alege antidepresivul potrivit
Alegerea sau schimbarea unui antidepresiv este o decizie care ar trebui luată împreună cu medicul, nu de unul singur. Psihiatrul ia în calcul simptomele tale predominante, prezența altor boli, istoricul tău medical și familial, alte tratamente pe care le urmezi și profilul de efecte secundare ale fiecărui medicament.
La fel de importantă este însă și vocea ta în acest proces. Este util să îi spui medicului ce te sperie cel mai mult: creșterea în greutate, impactul asupra vieții sexuale, riscul de sedare excesivă, dificultățile de concentrare. Dacă ai avut experiențe proaste cu anumite medicamente în trecut, este esențial să le menționezi.
Un tratament funcționează mai bine atunci când pacientul îl simte ca fiind „al lui”, adaptat nevoilor, limitelor și valorilor proprii. Atunci când decizia este cu adevărat colaborativă, crește și șansa de a continua terapia, de a o combina cu psihoterapie și de a ajunge la o ameliorare reală a simptomelor.
Dacă iei un antidepresiv și te întrebi dacă ceea ce simți este „normal” sau dacă ar trebui schimbat medicamentul, întrebarea aceea nu ar trebui să rămână doar în mintea ta. Vorbește cu medicul de familie, cu psihiatrul sau cu un psiholog. Tratamentul pentru sănătatea mintală nu înseamnă doar o pastilă, ci un proces complex în care ai dreptul să te simți informat, ascultat și implicat în fiecare decizie care te privește.
