Din cuprinsul articolului
Afacerea Otrăvurilor, între excrocherie și crimă. Pe 22 februarie 1680, Parisul privea cu groază și fascinație cum flăcările mistuiau trupul unei femei în Place de Grève. Catherine Deshayes, cunoscută sub numele de La Voisin, nu era însă o victimă nevinovată a superstițiilor, ci creierul celui mai mare scandal criminal din istoria Franței: Afacerea Otrăvurilor.
Afaceriea Otrăvurilor a fost o serie de crime, otrăviri și ritualuri care au implicat nobilimea, clerul și cercurile oculte. Afacerea a luat proporții considerabile și a devenit unul dintre cele mai mari scandaluri ale domniei lui Ludovic al XIV-lea.
Moartea ei a marcat un punct de cotitură istorică: a fost ultima execuție oficială pentru vrăjitorie în Franța.
Cine a fost La Voisin? Intrigi, poțiuni și cercuri înalte
Catherine Deshayes nu era doar o ghicitoare de rând. Ea pusese bazele unei „afaceri” înfloritoare care servea cele mai înalte eșaloane ale societății pariziene. Ce vindea ea?
-
Poțiuni de dragoste pentru curtezane.
-
Otrăvuri discrete (numite eufemistic „prafuri de moștenire”) pentru nobilii nerăbdători.
-
Ritualuri oculte și predicții pentru apropiații regelui Ludovic al XIV-lea.
Scandalul a explodat când s-a aflat că tentaculele rețelei sale ajungeau până în dormitorul regelui, implicând chiar și pe fosta sa amantă, Madame de Montespan.
O execuție înfiorătoare relatată de martori
Execuția din 22 februarie a fost una brutală, menită să spele păcatele unei nobilimi corupte. Celebra cronicară a epocii, Madame de Sévigné, a descris ultimele momente ale lui La Voisin într-o scrisoare care dă și astăzi fiori:
„Au acoperit-o cu paie. A înjurat mult. A împins paiele de cinci sau șase ori; dar în cele din urmă focul s-a întărit și au pierdut-o din vedere, iar cenușa ei este acum în aer.”
Chiar și în fața morții, La Voisin și-a păstrat aura de sfidare, refuzând să se lase îngenuncheată de flăcări fără luptă.
Sfârșitul unei ere: De la rug la rațiune
Moartea lui La Voisin a speriat atât de tare autoritățile, încât a forțat o schimbare legislativă majoră. La doar doi ani după ce cenușa ei s-a împrăștiat deasupra Senei, ministrul Colbert a emis un edict care punea capăt oficial „vânării de vrăjitoare”.
De ce a fost important?
-
Justiție: Statul a început să trateze „magia” mai degrabă ca pe o escrocherie sau o formă de otrăvire, nu ca pe un pact cu diavolul.
-
Modernitate: Franța făcea un pas uriaș spre Iluminism, separând superstiția de legea penală.
Astăzi, Place de Grève (actuala Place de l’Hôtel de Ville) rămâne martora tăcută a zilei în care ultima „vrăjitoare” a pierit, luând cu ea secretele celei mai întunecate epoci de la curtea Regelui Soare.
