Din cuprinsul articolului
Ai dificulțăți la înghițire? Disfagia este dificultatea la înghițire, astfel încât alimentele trec din gură în stomac. Dificultatea poate fi în faza bucală sau faringiană (de a înghiți alimente), în faza esofagiană (când alimentele trec din esofag în stomac).
Disfagia, deși poate apărea la orice vârstă, este mai frecventă în rândul persoanelor în vârstă (25% dintre cei peste 70 de ani suferă de ea), și poate fi ușoară – dificultate la înghițire, senzația că alimentele blochează la un moment dat înghițirea – sau severă (afagie). ) incapacitatea de a înghiți ceva.
Cele mai severe grade pot duce la slăbire, deshidratare și malnutriție dacă nu sunt remediate, și chiar aspirații – trecerea alimentelor în căile respiratorii – care pot favoriza apariția complicațiilor pulmonare sau sufocarea.
Găsirea cauzelor și tratarea lor este cea mai bună modalitate de apariție a acestor complicații.
Ce simptome însoțesc disfagia?
Dificultatea sau incapacitatea de a înghiți este principalul simptom al disfagiei, dar poate fi însoțită de alte simptome, după cum subliniază Clinica Mayo.
• Durere la înghițire (odinofagie)
• Senzația că mâncarea este blocată în gât sau în piept.
•Răguşeală
• Saliva
• Regurgitare
• Arsuri la stomac și reflux
• Tuse la înghițire
În prezența acestor simptome, ar trebui să consultați întotdeauna un medic, dar cu o oarecare urgență dacă sunt însoțite de scădere în greutate, vărsături sau probleme respiratorii.
De ce apare disfagia?
Ai dificulțăți la înghițire? Disfagia nu este o boală în sine, ci un simptom, iar în spatele ei pot exista multiple patologii sau afecțiuni.
În funcție de tipul de disfagie, originea poate fi una sau alta. Fundația spaniolă pentru sistemul digestiv le împarte în:
Disfagia orofaringiană:
Disfagia este un sindrom destul de comun care afectează calitatea vieții și provoacă dificultăți la înghițire. Prevalența sa este mai mare odată cu vârsta, așa cum indică Asociația Spaniolă de Gastroenterologie (AEGASTRO).
Ce este disfagia orofaringiană?
• Boli ale peretelui zonei orofaringiene: diverticul Zenker, tumori ale zonei otorrinolaringologice si radioterapie pentru tratarea acestora (laringe, faringe, tiroida, membrane orofaringiene sau infectii (bacteriene, candidoze, herpetice…).
• Boli neurologice: accidente cerebrovasculare (accident vascular cerebral), Parkinson, tumori ale sistemului nervos central, demențe, scleroză multiplă, SLA… Normal este ca aceste patologii să fie diagnosticate înainte de apariția disfagiei.
• Boli musculare: distrofii musculare, miastenia gravis, miozita.
• Alterări ale coordonării neuromusculare: acalazie cricofaringiană, disinergie a sfincterului esofagian superior.
Disfagia esofagiană:
• Boli ale peretelui esofagian: esofagită de reflux gastroesofagian, infecții, tumori, esofagită eozinofilă, inele esofagiene.
• Alterări ale coordonării neuromusculare: acalazie sau spasm esofagian difuz.
• Boli ale structurilor adiacente: tumori pulmonare sau mediastinale si compresii vasculare.
