Cel care suferă de o tulburare de personalitate prezintă anumite caracteristici accesibile uneori inclusiv celui aflat în cauză.
Acesta are de obicei un comporament diferit de grupul social şi profesional din care face parte, cu dispoziţii proprii în ceea ce priveşte amploarea, adecvarea şi labilitatea.
De asemenea, modul de a interpreta oamenii, dar şi propria viaţă dezvăluie un mod particular de gândire şi o dificultate evidentă de integrare atât în familie, cât şi în societate.
Tulburările de personalitate generează complicaţii pentru cel aflat în suferinţă, dar şi pentru cei cu care interacţionează. Se prea poate să fi avut de-a face până acum, cel puţin o dată, cu o persoană dezechilibrată.
Sunt acele persoane creatoare de mari probleme pe care nu ştii cum să le mai ocoleşti. Chiar dacă, nu-i aşa, nu tu eşti sursa problemelor sale, doar pentru că te cunoaşte îşi va manifesta frustrările şi tu, fără vină, vei fi obligat să-l asculţi.
Fie că e prea nervos, prea agresiv, nehotărât, indecis, excesiv de emotiv toate aceste probleme vor face parte şi din viaţa ta.
În faţa oamenilor cu probleme cel mai bine este să ai o atitutudine de rezervă, adică o politeţe rezervată, sa fii diplomat şi să nu te implici acolo unde nu este cazul.
Fii cooperant, amabil, interesat pentru a nu te lipsi de experienţe umane pe care doar participarea ţi-o poate da, însă fără o atitudine de rezervă vei avea mari probleme.
Fii deci rezevat când când ai de-a face cu persoane cu probleme sau personalităţi dificile.
Alege atitudinea potrivită pentru fiecare situaţie de viaţă pentru că atitudinea ta stă în spatele relaţiilor tale.
Specialiştii susţin că tulburările de personalitate nu sunt boli, fiind vorba, mai degrabă, vorba despre o lipsă de armonie în dezvoltarea structurii psihice. Se dezvoltă încă din copilărie şi are cauze atât de ordin biologic (genetic sau leziuni perinatale), cât şi de mediu.
Nu putem vorbi de o tulburare de personalitate fără ca afecţiunea să fie validată de un psiholog, iar acest lucru presupune consultarea pacientului de mai multe ori la intervale variate de timp.
În acelaşi timp, trebuie ştiut că nu toate tulburările de comportament devin şi tulburări de personalitate. Totodată, tulburările de personalitate nu solicită tratament decât în momentul când consecinţele sale sociale, de relaţie, precum şi cele profesionale impun nevoia unei schimbări.
Altfel, ele rămân constante în viaţa multora, în pofida faptului că uneori se exacerbează cu vârsta ori, dimpotrivă, sunt mai bine tolerate social.
Pe fondul unor tulburării de personalitate apar, de obicei, decompensări depresive, anxioase sau probleme somatoforme. Tratamentul se realizează prin psihoterapie, terapia psihanalitica fiind de departe prima recomandată.
