Din cuprinsul articolului
În fiecare an, în prima săptămână din luna august, Organizația Mondială a Sănătății marchează Săptămâna Mondială a Alăptării. Acest demers global este susținut de UNICEF, ministerele sănătății și organizații din societatea civilă, cu scopul de a încuraja și sprijini alăptarea ca element esențial pentru sănătatea și dezvoltarea copilului.
În acest context, în România, legislația protejează explicit dreptul mamelor de a-și alăpta copiii în spații publice, fără a fi supuse discriminării, evacuării sau refuzului de servicii. Legea nr. 182/2021 privind alăptarea în spații publice prevede clar că orice împiedicare a alăptării în locuri în care mama are dreptul legal să se afle este sancționabilă.
Ce prevede legea și cine aplică sancțiunile
Potrivit actului normativ, alăptarea în spații publice nu este doar permisă, ci este protejată prin lege. Orice formă de constrângere sau interdicție aplicată unei mame care alăptează într-un spațiu public poate duce la sancțiuni contravenționale. Acestea sunt cuprinse între 100 și 500 de lei pentru persoanele fizice și între 1.000 și 2.000 de lei pentru persoanele juridice, fie că este vorba de personalul unor instituții publice, comercianți sau alți agenți economici.
Aplicarea acestor sancțiuni este în responsabilitatea Poliției Locale, a personalului împuternicit de Ministerul Afacerilor Interne și a reprezentanților Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor. Legea nu face distincție între spațiile prevăzute cu camere tip „mama și copilul” și alte tipuri de spații publice – orice spațiu în care mama are dreptul să se afle este un loc în care își poate alăpta copilul, indiferent de vârsta acestuia.
Alăptarea este un drept fundamental, nu o opțiune condiționată
Promotorii legii subliniază că refuzul prestării de servicii sau evacuarea mamelor care alăptează echivalează cu un act de discriminare, cu efecte directe asupra sănătății copilului și a integrării sociale a femeii. Perioada de alăptare presupune frecvență și durată, adesea incompatibile cu limitarea hrănirii exclusiv în mediul privat. În acest sens, obligarea mamelor să se retragă în spații izolate pentru a alăpta este considerată o formă de marginalizare.
Alternativa unor camere dedicate poate fi o soluție complementară, dar nu trebuie impusă ca normă. Dreptul copilului la hrană și sănătate prevalează, iar statul are obligația de a crea un cadru legislativ și social care să le respecte și să le protejeze.
Alăptarea înseamnă mai mult decât un act biologic sau un gest de atașament matern. Este, așa cum arată Organizația Mondială a Sănătății, o investiție în viitor. Copiii alăptați exclusiv în primele șase luni de viață beneficiază de o protecție imunologică superioară, au un risc mai scăzut de boli cronice și întârzieri în dezvoltare și contribuie, la scară largă, la reducerea cheltuielilor medicale la nivelul sistemelor de sănătate.
Promovarea alăptării nu înseamnă doar recomandări clinice, ci și politici publice coerente care să elimine barierele culturale, sociale și legislative. Săptămâna Mondială a Alăptării ne reamintește că dreptul mamei de a-și hrăni copilul în mod natural, oriunde și oricând, este un drept protejat prin lege și garantat de normele etice ale unei societăți sănătoase.
