Din cuprinsul articolului
Un studiu recent realizează o schimbare dramatică în percepţia publică: demența a depăşit cancerul ca principala teamă de sănătate.
Află de ce boala neurodegenerativă provoacă anxietate crescută, cum afectează familiile şi ce spun experţii despre nevoia unei strategii urgente de sănătate publică.
Demența a devenit mai înfricoșătoare decât cancerul în 2025
Un studiu amplu realizat în Marea Britanie pe 4.000 de persoane, dintre care 1.600 sunt îngrijitori, arată o creștere semnificativă a îngrijorării privind bolile neurodegenerative, potrivit The Independent.
- Rezultatele indică faptul că 31 % dintre cei care au grijă de persoane bolnave se tem cel mai mult de demență, comparativ cu 27 % anul trecut.
- În același timp, frica de cancer a scăzut de la 30 % la doar 21 %.
Această schimbare de percepție reflectă realitatea dură: demența rămâne, în multe cazuri, incurabilă, cu un impact devastator asupra pacienților și familiilor.
Mai mult, lipsa unui tratament curativ, combinată cu pierderea independenței și cu povara îngrijirii de lungă durată, face ca demența să fie percepută ca o amenințare mai concretă și mai înfricoșătoare decât cancerul.
Impactul asupra societății și cererile către autorități
Studiul citat arată că 63 % dintre respondenți consideră că demența ar trebui declarată o „urgență de sănătate publică”.
În plus, aproape 90 % sprijină ideea introducerii unei alocații speciale pentru pacienții cu demență, pentru a acoperi costurile de îngrijire și tratament. Costuri care pot deveni foarte mari, mai ales pentru familiile implicate pe termen lung.
Aceste cifre reflectă o schimbare profundă în modul în care boala este percepută la nivel social:
- nu mai e văzută doar ca o problemă medicală izolată, ci ca o provocare colectivă, care necesită politici publice, sprijin financiar și infrastructură de îngrijire.
Specialiștii avertizează că fără o strategie coerentă și resurse adecvate, numărul de cazuri și povara asupra familiilor și sistemului de sănătate ar putea crește dramatic.
Progrese medicale, dar insuficiente
Deși cercetările în domeniul demenței avansează tot mai mult, realitatea rămâne dură. Se testează analize de sânge pentru diagnostic precoce, există medicamente experimentale și se fac studii clinice, semne că știința încearcă să țină pasul.
Un exemplu este Donanemab, un tratament aprobat privat în Marea Britanie, care poate încetini declinul cognitiv la pacienții aflați în stadii incipiente.
- Totuși, decizia instituțiilor publice de sănătate de a nu îl include gratuit reflectă un obstacol major: cost-eficiența și accesul limitat.
De asemenea, deoarece „demența” nu este o singură boală, ci un termen-umbrelă pentru mai multe afecțiuni cerebrale, este improbabil ca o singură soluție să rezolve toate cazurile.
Cu toate acestea, specialiștii sunt de părere că detectarea precoce și îngrijirea corespunzătoare pot face o diferență semnificativă.
Demența, problemă majoră de sănătate publică
Având în vedere tendința globală reflectată de studiu, este important ca și țările să privească demența ca pe o problemă majoră de sănătate publică.
- Informarea și conștientizarea publică: demența trebuie demistificată și să se vorbească deschis despre ce implică, ce poate să însemne pentru pacient și familie.
- Politici sociale și suport: alocații, facilități de îngrijire, sprijin pentru îngrijitori, pentru că povara cade adesea pe familii.
- Investiții în diagnostic precoce și cercetare: sprijinirea accesului la teste și tratamente, și implicarea activă în studii clinice.
- Sprijin psihologic și comunitar: pentru pacienți, dar și pentru cei care îi îngrijesc, demența afectează nu doar sănătatea fizică, ci și psihicul și relațiile.S
