Supraturismul a devenit, de peste un deceniu, un fenomen global. Țările cu destinații turistice consacrate la nivel global încearcă să îi reducă amploarea, însă măsurile nu par să aibă efect asupra numărului tot mai mare de vizitatori. Iar efectele asupra mediului și comunităților sunt tot mai ample.
Supraturismul – o traducere mot à mot a termenului consacrat deja de overtourism – este un fenomen ale cărui prime forme au devenit vizibile în anii ’90. Spania, Grecia și Franța au fost printre primele țări care au luat atitudine împotriva turimului de masă în urmă cu trei decenii.
Fenomenul a luat amploare însă în ultimii 15 ani. Astfel că Organizația Mondială a Turismului (UNWTO) s-a văzut nevoită să îi dea și o definiție oficială.
Potrivit acesteia supraturismul este o formă de turism excesiv care are impact negativ asupra unei destinații turistice și influențează în rău calitatea vieții locuitorilor din respectivele destinații, dar și calitatea experiențelor vizitatorilor. Însă aceștia din urmă sunt și autorii efectivi…
Impactul supraturismului se exercită nu doar asupra oamenilor, ci și asupra mediului. Explicația este simplă – aproape 80% dintre turiștii din întreaga lume vizitează doar 10% dintre destinațiile globale.
