Din cuprinsul articolului
Alergia la câini și pisici. Cum se diagnostichează și ce remedii și tratamente sunt indicate? Alergia la câini și pisici apare mai ales printre persoanele cu astm sau alte alergii.
Majoritatea alergiilor la animale rezultă prin contactul unei persoane cu pisici sau cu câini. Pentru că tot mai mulți oameni adoptă aceste animale, numărul persoanelor cu alergii specifice este în creștere.
Statisticile arată că o persoană are un risc de două ori mai mare de a avea alergie la pisici decât la câini.
Alergiile apar ca urmare a ajungerii unui alegen la nivelul foselor nazale. Când un alergen provenit din proteinele, altfel inofensive, de la animale, salivă, urină, păr, ajunge în fosele nazale, acesta provoacă inflamații la nivelul nasului. Aceste reacții sunt cunoscute ca rinită alergică.
Ce se intâmplă în fapt? Sistemul imunitar identifică în mod greșit un alergen inofensiv, cum ar fi o anumită proteină animală, ca fiind o amenințare și declanșează lupta. Sarcina sistemului imunitar este de a găsi substanțe străine, precum virusuri și bacterii, și de a le neutraliza.
În mod normal, acest răspuns ne protejează de boli periculoase, însă persoanele cu alergii la animale de companie au un sistem imunitar suprasensibil. Prin urmare, când persoanele sensibile la aceste proteinele animale le inspiră sau alergenul le atinge pielea, sistemul imunitar poate declanșa o reacție exagerată.
Sistemul imunitar răspunde la un alergen prin eliberarea de histamină. Histamina este o substanță chimică din organism care provoacă simptome la nivelul nasului, gâtului și pielii, pe care oamenii le asociază cu o reacție alergică.
Rinita alergică, apare la nivelul nasului, dar unele persoane pot prezenta dermatită alergică de contact, un tip de dermatită care apare atunci când alergenul intră în contact direct cu pielea.
Alergia la câini și pisici poate apărea, deloc surprinzător, și când nu există un contact direct cu animalele. Proteinele de la animale pot rămâne în aer pentru perioade lungi de timp sau se pot aduna pe mobila ori pe îmbrăcămintea persoanei care deține un animal de companie. Saliva animală se poate lipi de mobilier, îmbrăcăminte și covoare și poate ajunge în aer după ce se usucă. Mai mult decât atât, alergenii proveniți de la pisici și câini sunt peste tot, chiar și în case și în alte clădiri care nu au găzduit niciodată animale de companie, deoarece sunt purtați de alte persoane pe îmbrăcăminte sau încălțăminte.
Așa cum am prezentat, alergiile la animale produc un răspuns inflamator în fosele nazale, plămâni sau piele, declanșând simptome precum:
În unele cazuri, simptomele persoanei afectate pot fi minore și apar după câteva zile de la contactul cu un animal de companie. În alte cazuri, tusea și dificultățile de respirație pot apărea în decurs de 15-30 de minute de la inhalarea unui alergen. Uneori, alergiile câini sau pisici pot agrava simptomele astmului sau pot declanșa un episod sever de astm.
Diagnosticarea cu precizie se poate face fie printr-un test de sânge, fie printr-un test alergologic cutanat. Medicul poate diagnostica o alergie la animalele de companie pe baza simptomelor pacientului, a unui examen fizic, a istoricului medical și a rezultatelor testelor.
Gestionarea alergiei implică minimizarea expunerii la animal, deoarece acest lucru poate ajuta la reducerea reacțiilor alergice și a severității acestora. Dar mulți dintre noi, care deținem un amimal de companie, îl considerăm un membru al familiei și nu putem renunța la el.
Putem să limităm interacțiunea cu acesta, il mângâiem doar pe termen scurt și apoi persoana afectată se va spăla bine pe mâini cu apă și săpun și va folosi un spray cu apă de mare pentru a-și curăța fosele nazale.
Pentru a ajuta la controlul simptomelor, un medic poate recomanda unele medicamente, cum ar fi:
Antihistaminice: Acestea pot reduce cantitatea de histamină care provoacă o reacție alergică și pot atenua mâncărimea, secrețiile nazale și strănutul.
Corticosteroizi: Aceste spray-uri nazale cu steroizi pot reduce inflamația și pot ușura strănutul, secrețiile nazale și nasul înfundat.
Descongestionante: Aceste medicamente diminuează inflamarea căilor nazale, ceea ce ușurează respirația.
Modificatori de leucotriene: Dacă antihistaminicele și corticosteroizii nu sunt o opțiune adecvată, medicul poate prescrie modificatori de leucotriene, care blochează acțiunile anumitor substanțe chimice pe care corpul le eliberează și reduc inflamația și congestia nazală.
Imunoterapie: Acest tratament implică expunerea treptată la alergen, procedeu care poate reduce, în timp, sensibilitatea la acesta.
Boala Huntington este o afecțiune ereditară care provoacă degradarea progresivă a celulelor nervoase din creier,…
Ministrul Sănătăţii, Alexandru Rafila, a declarat despre scandalul de la Spitalul Sfântul Pantelimon că a…
Oamenii de știință au studiat ani de zile efectul dietei şi al stilului de viaţă…
În contextul scandalului legat de medicul Cătălin Cîrstoiu, care s-a retras din cursa pentru Primăria…
Potrivit estimărilor, numărul persoanelor care suferă de demenţă la nivel mondial aproape se va tripla…
Credincioşii ortodocşi şi greco-catolici sărbătoresc duminică Învierea Domnului, cea mai mare sărbătoare a creştinilor. Patriarhul…