Alzheimer este boala care numără peste 500.000 de pacienţi în ţara noastră. S-a dublat în ultimii şase ani şi numărul bolnavilor de scleroză multiplă, iar traumatismele cranio-cerebrale au crescut alarmant, în timp ce accidentele vasculare cerebrale au mai făcut încă 15 milioane de victime. Şi asta nu e tot. Pînă în 2030, boala Parkinson îşi poate dubla numărul pacienţilor.
Sunt, desigur, statistici alarmante, iar la nivel mondial fac obiectul unor reuniuni ştiinţifice în cadrul cărora neurologii din întreaga lume încearcă noi abordări în ceea ce priveşte prevenirea, tratarea şi, după caz, neurorecuperarea în aceste afecţiuni cu un impact extrem la nivelul societăţii globale.
Alzheimer este o boală degenerativă care afectează zonele din ale creier rsponsasbile de controlul memoriei, inteligenţei, limbajului şi comportamentului.
Această boală reprezintă mai mult decât pierderea moderata a memoriei cu care poate confrunta o persoană în vârstă. Boala se asociază şi cu tulburări de comportament, şi cu cele de personalitate. Bolnavul nu mai gândeşte corect şi îşi pierde abilitatea de se descurca singur în activităţile cotidiene.
Modificările de comportament devin vizibile pentru cei care îi cunosc destul de bine, acestea fiind sesizabile.
Nu se ştie cu precizie care este cauza acestei boli. Câteva dintre deteriorările produse la nivelul anumitor zone ale creierului sunt legate de pierderea de mesageri chimici ai neuronilor (neurotransmitatori), în principal acetilcolina, care permit neuronilor să funcţioneze normal.
Pierderea memoriei este de cele mai multe ori prima manifestare a bolii Alzheimer. Anumite episoade de pierdere a memoriei pe termen scurt la persoanele în vârstă fiind un lucru obisnuit, astfel că numai unii dintre ei vor dezvolta boala.
În cazul în care apar pierderi de memorie este însă indicat consultul unui medic de specialitate.
Dificultăţile de gândire sau probleme în amintirea unor lucruri ori deprinderi privind activităţile cotidiene sunt semne că trebuie să apelăm la ajutorul unui medic.
Vârsta înaintată rămâne factorul de risc cel mai important în această boală.
Alţi factori sunt:
Istoricul familial de Alzheimer, în special dacă boala a apărut la rudele de gradul I şi a apărut la mai mulţi membrii ai familiei, prezenţa genei pentru apolipoproteina E-4, sindromul Down, o boală genetică ce determină retard mental, diabetul, terapia hormonală de sustituţie.
Un studiu recent a arătat că riscul de a dezvolta demenţa, inclusiv boala Alzheimer, este crescut la femeile de peste 65 de ani care sunt sub terapie substitutivă cu estrogeni şi progesteron, iar alţi cercetători afirmă că fumatul ar creşte riscul de a dezvolta demenţă şi Alzheimer, deşi ele nu au fost confirmate.
Loviturile la nivelul regiunii cefalice ori nivelurile crescute de homocisteină reprezintă, de asemenea, posibile cauze ale apariţiei acestei boli (nivelurile crecute de homocisteină sunt cauzate de nivelul scăzut în sânge al vitaminei B12 şi acidului folic).
Există, de asemenea, supoziţii că şi expunerea zilnică la aluminiu provenit din oale, căni de aluminiu sau deodorant ar creşte riscul de a face această boală.
Diagnosticul bolii Alzheimer va fi pus de medicul specialist numai după ce acesta va elimina alte posibile boli.
Într-o primă fază, imediat după diagnosticare, se administrează inhibitori de colinesterază. Aceste substanțe, printre care hidroclorhidrat de donazepil, galantamina și rivastigmina, pot îmbunătăți temporar memoria și gândirea afectate de boală.
Efectele acestor medicamente nu sunt însă spectaculoase și pot să nu îmbunătățească simptomele la unii pacienți.
Deși inhibitorii de colinesterază scad intensitatea simptomelor, ei nu încetinesc progresia bolii.
Un alt medicament, numit memantin, poate fi folosit singur sau în asociere cu inhibitorii de colinesterază pentru tratarea simptomelor moderate sau severe de confuzie ori pierdere a memoriei provocate de boală.
Memantinul acționează altfel decât inhibitorii de colinesteraza, dar nici acest produs nu încetinește progresia bolii.
