Din cuprinsul articolului
Când o tuse persistă câteva săptămâni, cei mai mulți dintre noi presupun că e vorba de o viroză, o bronșită sau o pneumonie banală. Așa a crezut și Heather Quintana, o mamă de 43 de ani din SUA, care la finalul lui 2023 a început să se simtă „sub vremi”. Câteva luni mai târziu, medicii aveau să-i spună că are cancer pulmonar în stadiul 4, cu metastaze în ficat și în ganglionii limfatici.
Cazul ei, relatat de People, atrage atenția asupra unuia dintre cele mai mari pericole din oncologie: simptomele care par banale, dar ascund o boală agresivă, care evoluează tăcut.
O tuse care nu mai trecea. „Am zis că e o răceală, sunt mamă, mă îmbolnăvesc des”
Totul a început în decembrie 2023 cu o tuse ușoară. Nimic alarmant, credea Heather. Folosea lozenges, lua antiinflamatoare, se odihnea când putea, însă simptomele nu dispăreau.
În februarie 2024, a apărut congestia severă pe piept, oboseala intensă și respirația șuierătoare. „Mi-am spus că sigur am făcut o pneumonie”, povestește ea. La urgențe, medicii au văzut zone de „ceață” pe radiografie și au confirmat suspiciunea. A primit antibiotice, steroizi și inhalatoare.
După trei zile, starea ei era identică.
Radiografiile arătau la fel
Lunile au trecut. Tusea nu dispărea. Antibioticele nu ajutau deloc. În martie 2024, medicul de familie i-a recomandat un CT toracic. Rezultatul: noduli pulmonari multipli.
Pneumologul i-a propus două variante: să mai încerce un alt medicament sau să facă o bronhoscopie, procedură prin care se prelevează țesut pentru biopsie.
„Eram foarte obosită de atâtea încercări fără răspuns. Am ales bronhoscopia.”
Rezultatul biopsiei a venit imediat: cancer.
„Cancer în plămâni, ficat, ganglioni. Cancer peste tot”
Pentru a afla cât de extinsă este boala, oncologul a cerut o investigație PET-CT.
Rezultatul, primit într-o duminică:
metastaze pulmonare, hepatice și ganglionare.
„Am citit raportul și m-am blocat. Era peste tot. Mi-am sunat soțul și am spus: am cancer și e peste tot.”
Soțul ei trăise deja o tragedie în familie: sora lui murise de cancer la sân la 36 de ani.
Medicul ei era în vacanță. Heather a refuzat să aștepte două săptămâni
„Am sunat la cabinetul oncologului, dar mi-au spus că e plecat. Mi s-a spus să aștept. Nu am acceptat asta. Aveam nevoie de ajutor imediat.”
A apelat la prieteni, colegi și cunoștințe. Lucrează în industria muzicală, iar mulți dintre clienții ei sunt implicați în organizații caritabile oncologice.
În câteva zile, cineva i-a deschis o ușă la City of Hope, unul dintre centrele oncologice de top din SUA.
Diagnosticul final: cancer pulmonar non-microcelular, stadiul 4, cu mutație EGFR
Specialistul care i-a preluat cazul, dr. Ravi Salgia, șeful departamentului de oncologie toracică, a revizuit imediat dosarul.
În urma testărilor genetice, Heather a primit un diagnostic precis:
cancer pulmonar non-microcelular, EGFR-pozitiv, un tip agresiv, dar care poate răspunde bine la terapii țintite moderne.
Dr. Salgia i-a spus direct:
„Vom arunca tot arsenalul terapeutic asupra lui. Ești de acord?”
„Da, sunt de acord cu dvs.”, i-a răspuns ea.
Terapie țintită, chimioterapie și radioterapie – totul într-un ritm alert
Planul a început imediat:
-
Rybrevant (amivantamab) – terapie țintită anti-EGFR, recent aprobată
-
Pemetrexed – chimioterapie specifică pentru cancerul pulmonar
-
Carboplatin – chimioterapie cu spectru larg
-
Radioterapie pentru metastazele osoase și cerebrale
Heather a petrecut opt zile în spital, unde a cunoscut întreaga echipă de radioterapie. „M-am simțit susținută. Pentru ei nu eram un caz, eram un om.”
Primele teste după tratament: „Tumorile se micșorau continuu”
După șase cure intense, rezultatele imagistice arătau ceva ce, cu câțiva ani în urmă, ar fi fost aproape imposibil:
tumorile scădeau vizibil.
„Se micșorau la fiecare scanare. Știam că tratamentul funcționează.”
Astăzi, Heather este în terapie de întreținere – o perfuzie la patru săptămâni, plus monitorizare constantă.
„Nu sunt vindecată. Dar pot trăi. Pot munci. Pot fi mamă”
Cancerul pulmonar metastatic nu este curabil prin metodele actuale, însă progresele terapiilor țintite au schimbat complet prognosticul.
Heather poate lucra, își crește copiii, își vede prietenii și continuă tratamentul.
„Nu pot să pun încă un final fericit, nu pot spune că am învins boala. Dar pot să trăiesc. Pot să-mi văd copiii crescând. Pot să fac planuri.”
„Nu căutați pe Google. Și nu acceptați să așteptați dacă simțiți că ceva e în neregulă”
Acesta e mesajul ei pentru alții:
-
Tusea cronică nu e normală
-
Pneumoniile care nu răspund la tratament trebuie investigate
-
Insistența poate salva vieți
-
Oncologia modernă oferă șanse reale chiar și în stadii avansate
„Aveam nevoie ca soțul meu să nu mai audă o veste care l-ar fi distrus. Asta m-a făcut să lupt. În fiecare zi.”
