Din cuprinsul articolului
Ceea ce părea a fi o simplă uitare, pusă pe seama menopauzei, s-a transformat într-un diagnostic devastator pentru April Tate, o mamă în vârstă de 52 de ani din Burntisland, Fife. Fosta asistentă medicală a descoperit că suferă de o tumoare cerebrală inoperabilă, după ce a menționat în treacăt, în timpul unei consultații telefonice, că uitase numele unui copil în timpul serviciului.
Era anul 2018, iar April, mamă singură a fiicei sale Abby, nu bănuia că ceea ce părea un simptom hormonal ascundea o afecțiune neurologică gravă. După apelul la medicul de familie, a fost chemată de urgență la cabinet, unde o scanare cerebrală a relevat existența unei mase tumorale în centrul creierului. Diagnosticul: meningiom falcin posterior — o tumoare de grad scăzut, dar localizată într-o zonă profundă și riscantă a creierului, unde intervenția chirurgicală este considerată imposibilă.
Un diagnostic care schimbă tot
April a fost inițial plasată într-un regim de „supraveghere activă”, cu scanări RMN la fiecare șase luni. Tumora s-a dezvoltat lent, fără a produce schimbări dramatice, însă în 2022 a început să crească din nou. Aflată încă sub dimensiunea critică de 30 mm, April a devenit eligibilă pentru radioterapie stereotactică — un tratament precis, care vizează tumora cu radiații concentrate, minimizând afectarea țesutului cerebral sănătos.
„Când am aflat că am o tumoare cerebrală, primul meu gând a fost că voi muri”, mărturisește April pentru Daily Mail. „Eram mamă singură, iar fiica mea era încă adolescentă. Tot ce puteam să gândesc era că s-ar putea să nu fiu acolo pentru ea.”
Deși tratamentul a durat doar câteva minute pe zi, procesul a fost epuizant, atât fizic, cât și emoțional. April a trebuit să poarte o mască personalizată pentru a-și imobiliza capul complet în timpul ședințelor, ceea ce i-a provocat senzații de claustrofobie. „Am închis ochii, am ascultat muzică și am încercat să rămân calmă. Cea mai grea parte a fost așteptarea. Nu știam dacă funcționează.”
Veștile bune au venit în cele din urmă: tumora s-a micșorat. Scanările ulterioare au confirmat o reducere suplimentară, iar acum April este monitorizată anual. Între timp, s-a întors la muncă și a reușit chiar să alerge primul său 5K, la începutul anului.
O boală „tăcută”, adesea ignorată
Meningioamele sunt cele mai frecvente tumori cerebrale, reprezentând o treime din totalul cazurilor. De obicei, sunt benigne și cu creștere lentă, dar localizarea lor în apropierea structurilor vitale ale creierului le poate face periculoase. Simptomele variază: dureri de cap persistente, pierderi de memorie, probleme de vedere sau modificări de comportament. Multe persoane, ca April, ignoră semnele timpurii, considerându-le parte a procesului de îmbătrânire sau ale schimbărilor hormonale.
Tratamentul poate include operație, radioterapie sau monitorizare, în funcție de dimensiunea, localizarea și evoluția tumorii. Supravegherea activă este o opțiune sigură pentru tumorile de grad scăzut, însă impactul psihologic poate fi profund. „Este greu să trăiești cu necunoscutul. Să știi că ceva periculos există în creierul tău și că poate oricând să se agraveze”, spune April.
Hotărâtă să transforme experiența sa dureroasă într-o forță a binelui, April participă în iulie la provocarea „88 de genuflexiuni pe zi”, pentru a strânge fonduri destinate cercetării tumorilor cerebrale. Scopul campaniei este să adune 2.740 de lire sterline — echivalentul finanțării pentru o zi de cercetare la Centrul de Excelență pentru Tumorile Cerebrale din Scoția, în parteneriat cu Beatson Cancer Charity.
„Oamenii aud cuvintele «benign» sau «de grad scăzut» și presupun că nu este ceva grav. Dar realitatea este că trăiesc cu asta în fiecare zi. Există ceva în creierul meu care nu ar trebui să fie acolo și s-ar putea schimba oricând”, afirmă April. „Mi-am făcut griji chiar și pentru viața sentimentală, gândindu-mă că nu vreau să fiu o povară pentru cineva.”
Ashley McWilliams, reprezentant al organizației Brain Tumour Research, a declarat: „Povestea lui April este o reamintire dureroasă că tumorile cerebrale sunt adesea trecute cu vederea sau confundate cu afecțiuni minore. Curajul și determinarea ei sunt cu adevărat inspiraționale.”
