Americanii renunță la brânză după ce au aflat că 90% dintre produse conțin un ingredient dezvoltat de Pfizer. Ce trebuie să știe și consumatorii din România

Un ingredient folosit în aproape toată brânza produsă în Statele Unite a declanșat în ultimele zile un val de reacții puternice pe rețelele sociale. Mulți consumatori spun că au decis să evite brânza după ce au aflat că aproximativ 90 la sută din sortimente conțin o enzimă obținută în laborator, dezvoltată inițial de compania Pfizer, fără ca acest lucru să fie menționat explicit pe etichetă.

Substanța se numește chimozină produsă prin fermentație și este o versiune obținută prin inginerie genetică a cheagului, enzima care face ca laptele să se coaguleze în procesul de fabricare a brânzei. Deși este utilizată de peste trei decenii, un mesaj devenit viral a readus ingredientul în atenția publicului și a aprins o dezbatere amplă despre transparență și dreptul consumatorilor de a ști ce mănâncă.

Ce este, de fapt, enzima din centrul controversei

Cheagul a fost folosit timp de secole în producerea brânzeturilor. În forma sa tradițională, este extras din stomacul vițeilor tineri și conține un amestec de enzime, printre care chimozina. Odată cu creșterea masivă a consumului de brânză, această sursă a devenit dificil de susținut, atât din motive economice, cât și etice.

În anii ’90, cercetătorii au izolat gena responsabilă de producerea chimozinei și au introdus-o într-un microorganism capabil să o producă în cantități mari. Rezultatul este chimozina obținută prin fermentație, o enzimă identică din punct de vedere chimic cu cea naturală, dar produsă fără sacrificarea animalelor.

Cum a ajuns ingredientul atât de răspândit

Enzima a fost dezvoltată inițial de Pfizer, care a vândut ulterior divizia de producție către compania daneză de biotehnologie Chr Hansen. Aceasta furnizează și astăzi ingredientul către marii producători de lactate.

Avantajele pentru industrie sunt clare. Procesul este mai rapid, mai previzibil și permite obținerea unei cantități ușor mai mari de brânză din aceeași cantitate de lapte, un detaliu important într-un sector cu marje reduse. Potrivit American Cheese Society, aproximativ 90 la sută din brânza produsă în America de Nord folosește această formă de cheag.

De ce nu apare pe etichetă

În Statele Unite, chimozina produsă prin fermentație a fost clasificată de Food and Drug Administration drept „recunoscută în general ca sigură”, o categorie care permite utilizarea unor substanțe fără aprobări extinse înainte de introducerea pe piață. Decizia s-a bazat inclusiv pe studii toxicologice realizate la începutul anilor ’90.

În practică, etichetele nu sunt obligate să facă diferența între cheagul obținut prin inginerie genetică și variantele tradiționale sau microbiene non-GMO. Unele produse menționează „cheag non-animal”, formulare care indică, de regulă, folosirea enzimei produse prin fermentație, dar fără a preciza metoda de obținere.

Reacția consumatorilor și apelurile la transparență

Pentru o parte dintre consumatori, problema nu este neapărat siguranța ingredientului, ci lipsa de informare. Pe platforme precum X, numeroși utilizatori au anunțat că vor evita brânza produsă în SUA sau că vor citi mult mai atent etichetele. Alții cer modificarea legislației astfel încât ingredientele obținute prin inginerie genetică să fie clar menționate.

Organizații de protecție a consumatorilor susțin că actualul sistem îi dezavantajează pe cei care doresc să evite produsele GMO, chiar dacă acestea sunt considerate sigure de autorități.

Ce spun experții despre siguranță

Oamenii de știință și autoritățile de reglementare afirmă că enzimele alimentare obținute prin biotehnologie nu prezintă riscuri suplimentare față de cele convenționale. Atât World Health Organization, cât și European Food Safety Authority au susținut de-a lungul timpului siguranța produselor GMO testate corespunzător.

În plus, chimozina produsă prin fermentație este eliminată aproape complet în procesul de fabricare a brânzei, rămânând doar urme în produsul final.

Există alternative pentru cei care vor să evite enzima

Nu toate tipurile de brânză necesită cheag. Brânza de vaci, crema de brânză, paneerul sau anumite tipuri de mozzarella sunt obținute prin acidifiere sau alți agenți de coagulare. De asemenea, brânzeturile certificate organic în SUA nu permit utilizarea chimozinei produse prin fermentație, ceea ce le transformă într-o opțiune pentru consumatorii care vor să evite acest ingredient.

O dezbatere mai largă despre alimente și încredere

Controversa readuce în discuție modul în care sunt reglementate ingredientele alimentare și cât de mult ar trebui să știe consumatorii despre procesele din spatele produselor de pe raft. Deși enzima este folosită de decenii, reacția publică arată că acceptarea tehnologiei nu ține doar de date științifice, ci și de transparență și încredere.

Pentru moment, autoritățile americane își mențin poziția privind siguranța ingredientului. Între timp, dezbaterea continuă, iar brânza, un aliment considerat banal, a devenit din nou subiect de controversă.

Cum stau lucrurile în Europa

Spre deosebire de Statele Unite, utilizarea chimozinei obținute prin fermentație este reglementată mai strict în Uniunea Europeană. Enzima este autorizată la nivel comunitar, însă procesul de evaluare este coordonat de European Food Safety Authority, iar producătorii trebuie să respecte reguli clare privind trasabilitatea și siguranța ingredientelor.

În practică, și în Europa această enzimă este larg utilizată în industria brânzeturilor, inclusiv în Italia, Franța, Germania sau Olanda, tocmai pentru că oferă stabilitate și randament constant. Diferența majoră față de SUA ține mai ales de comunicare și de sensibilitatea publicului. În Europa, dezbaterea despre organisme modificate genetic este mai veche, iar consumatorii sunt mai atenți la etichete, chiar dacă informația nu este întotdeauna explicită.

La fel ca în America, etichetele europene nu sunt obligate să menționeze dacă cheagul microbian provine dintr-un organism modificat genetic, atâta timp cât enzima finală nu conține ADN activ și este considerată sigură pentru consum.

Ce arată evaluarea oficială a autorităților europene

În toamna anului 2025, European Food Safety Authority a publicat o evaluare științifică detaliată privind siguranța chimozinei obținute prin fermentație, enzima folosită pe scară largă în producția de brânzeturi. Analiza a vizat un produs realizat de compania Genencor International, folosind o tulpină modificată genetic de Trichoderma reesei.

Potrivit concluziilor EFSA, modificările genetice ale microorganismului utilizat nu ridică probleme de siguranță, iar enzima finală este lipsită atât de celule vii ale organismului de producție, cât și de ADN-ul acestuia. Cu alte cuvinte, produsul care ajunge în aliment este o enzimă purificată, identică din punct de vedere chimic cu cea utilizată tradițional în fabricarea brânzei.

Nivelul de expunere, mult sub pragurile de risc

Raportul estimează că aportul alimentar maxim de chimozină în populația europeană ajunge la cel mult 0,013 mg per kilogram corp pe zi, chiar și în scenarii conservatoare. În paralel, studiile toxicologice au arătat că doze de până la 1.000 mg/kg corp/zi nu au produs efecte adverse în testele pe animale.

Această diferență generează o marjă de siguranță de peste 76.000, considerată extrem de largă în evaluările de risc alimentar. Testele de genotoxicitate nu au indicat efecte negative, iar studiile de toxicitate sistemică pe termen scurt nu au evidențiat probleme relevante.

Singura rezervă menționată de experți

EFSA notează totuși că analiza structurii proteice a enzimei a identificat similitudini cu un număr limitat de alergeni cunoscuți, în special respiratorii. Din acest motiv, experții precizează că riscul de reacții alergice nu poate fi exclus complet, o formulare standard în evaluările de siguranță, care nu echivalează cu existența unui pericol demonstrat pentru populația generală.

Pe baza tuturor datelor disponibile, concluzia panelului este clară: enzima nu ridică probleme de siguranță pentru consumatori, în condițiile de utilizare autorizate în Uniunea Europeană.

Ce trebuie să știe consumatorii din România

În România, majoritatea brânzeturilor produse industrial folosesc, la rândul lor, cheag microbian sau cheag obținut prin fermentație, inclusiv în cazul produselor fabricate local. Practica nu este una nouă și nici ilegală. Autoritățile sanitare aplică aceleași norme europene privind siguranța alimentară, iar ingredientul este considerat sigur din punct de vedere toxicologic.

Totuși, situația ridică aceleași întrebări ca în SUA: nu despre riscuri demonstrate, ci despre transparență. Pe etichetele din România apar frecvent mențiuni precum „cheag microbian” sau „cheag non-animal”, fără detalii despre metoda de obținere. Pentru consumatorii care doresc să evite orice ingredient asociat cu biotehnologia modernă, această formulare poate fi insuficientă.

Există alternative pe piața românească

Brânzeturile tradiționale, produse artizanal sau cele certificate ecologic, folosesc mai des cheag animal sau metode alternative de coagulare. De asemenea, produse precum brânza de vaci, urda, ricotta sau crema de brânză nu necesită cheag clasic și reprezintă opțiuni pentru cei care vor să evite complet această enzimă.

Specialiștii în siguranță alimentară subliniază însă că, din punct de vedere științific, chimozina obținută prin fermentație nu este considerată mai periculoasă decât cea tradițională. Controversa ține mai degrabă de încredere, informare și de dreptul consumatorului de a face alegeri în cunoștință de cauză.