Din cuprinsul articolului
Oamenii de ştiinţă din SUA au descoperit o posibilă „amprentă” a Covid-ului de lungă durată, detectată în sângele pacienților infectaţi cu SARS-COV2.
Covid-19 de lungă durată, cunoscut și ca sindrom post-Covid sau PASC, afectează milioane de oameni la nivel global, lăsând în urmă simptome persistente – de la dificultăți respiratorii și tulburări de concentrare, până la oboseală cronică – care pot dura luni după infecția inițială. Acum, cercetătorii cred că au identificat un posibil biomarker ce ar putea confirma prezența acestei afecțiuni.
Potrivit revistei „Nature„, o echipă de la Translational Genomics Research Institute (TGen) – parte a Spitalului City of Hope din SUA – și de la Lundquist Institute for Biomedical Innovation din cadrul Harbor-UCLA Medical Center a descoperit fragmente de proteine SARS-CoV-2 în vezicule extracelulare (EV) din sângele pacienților cu Covid de lungă durată.
Veziculele extracelulare sunt particule microscopice eliberate de celule, prezente în sânge, salivă sau lichid cefalorahidian, care transportă proteine, lipide și material genetic între celule. Descoperirea lor ar putea oferi primul indicator biologic cuantificabil al bolii, dacă va fi confirmată de studii suplimentare.
În prezent, diagnosticul se pune exclusiv pe baza simptomelor raportate de pacienți, fără analize care să certifice boala, potrivit sursei citate de 360medical.ro. „Dacă un pacient îmi spune că la 12 săptămâni după infectare persistă simptome tipice Covidului lung, îi ofer un diagnostic prezumtiv, dar nu am teste de sânge pentru a-l confirma”, explică dr. William Stringer, autor principal al cercetării.
SARS-CoV-2 ar putea persista în anumite țesuturi mult timp după infecția inițială
Rezultatele sugerează că SARS-CoV-2 ar putea persista în anumite țesuturi mult timp după infecția inițială, ipoteză susținută de tot mai multe studii. Rămâne însă neclar dacă aceste fragmente sunt urmele unui virus inactiv sau dacă provin dintr-un „rezervor” viral latent, activat în anumite momente.
„Semnalele moleculare au fost subtile și nu constante la fiecare recoltare. Mai avem multe de înțeles”, subliniază dr. Patrick Pirrotte, coautor al studiului. Cercetarea, publicată în Infection, deschide calea către teste de diagnostic mai precise, dar confirmarea rolului acestui biomarker necesită investigații suplimentare.
