Din cuprinsul articolului
Ana Aslan. Oamenii aflați la vârsta a treia pot fi fericiți, înconjurați de prieteni, cu o viață socială activă. A îmbătrâni nu înseamnă retragerea din lume. Dimpotrivă… la bătrânețe avem mai mult timp liber pe care trebuie să îl folosim interesant
Iată un argument care trebuie să mobilizeze persoanele care „se pregătesc” să îmbătrânească: „Îmbătrânirea reușită corelează mult mai bine cu longevitatea și speranța de viață”, ne spune psiholog Rozeta Dră- ghici, de la „Institutul de Gerontologie și Geriatrie „Ana Aslan” din București, preşedinte al Asociaţiei Române de Psihologie.
Ce înseamnă îmbătrânire normală?
„Îmbătrânirea normală se referă la un nivel al performanțelor și al activității și a stării de sănătate care corespunde majorității populației vârstnice. Psihogerontologia are menirea pregătirii unei senescențe active și demne. Cercetările gerontologice au demonstrat influența favorabilă asupra bătrâneții, asupra prelungirii vieții active, a diferitelor forme de activitate socială”, spune psihologul.
Ana Aslan. Dar cea „anormală”?
„S-a constatat că involuţia intelectuală, diminuarea facultăţilor mintale nu se datorează numai pierderii de celule nervoase sau îmbătrânirii acestora (senilitate), ci în 70% din cazuri această stare este produsă de pierderea antrenamentului intelectual, prin nefolosirea creierului, prin izolarea bătrânului și a pierderii contactului cu problemele vieții care îi pot suprasolicita permanent gândirea, judecata și activitatea intelectuală”, adaugă dr. Rozeta Drăgici, care, de altfel, este și reprezentantul naţional în Comitetul Permanent al Departamentului de Geropsihologie în cadrul Federaţiei Europene a Asociaţiilor Psihologilor.
Desigur, există destule persoane în vârstă care reuşesc să-şi conserve luciditatea şi echilibrul psihic general şi rămân active, cooperante, deschise la nou, se păstrează pe un palier de bună adaptare vreme îndelungată. Nu există oameni cu o absență a îmbătrânirii psihologice, se întâlnesc însă bătrâni care chiar la vârstele cele mai avansate păstrează o bună adaptabilitate a funcțiilor psihice. Însă „modalităţile de trăire a timpului la vârsta înaintată, variază în funcţie de starea timică şi de trăsăturile personalităţii.
Relațiile cu familia, extrem de importante
Timpul apare ca cel mai deosebit duşman al omului vârstnic. Persoanele vârstnice active, trăind cu teama de a nu-şi termina proiectele, au impresia accelerării timpului. Persoanele depresive, izolate, lipsite de ocupaţie trăiesc, dimpotrivă, un sentiment de încetinire a timpului. Lupta contra scurgerii inutile a timpului rămâne cel mai eficace mod de combatere a anxietăţii existenţiale”, ne spune dr. Rozeta Drăghici. Înaintarea în vârstă aduce cu sine reducerea contactelor sociale extrafamiliale (profesionale şi culturale) şi, prin urmare, relaţiile familiale ajung să ocupe locul cel mai însemnat.
„Relațiile interpersonale din familie sunt deosebit de importante pentru echilibrul psihic al persoanelor vârstnice, chiar simpla apartenență la un mediu familial constituie un factor pozitiv în menținerea sănătății mentale”. Apar dereglări de integrare din cauze diferite: schimbări de rol-statusuri, lipsa de înțelegere a anturajului, scăderea capacității de adaptare a vârstnicului, toate acestea având ecou la nivelul psihismului. Schimbările, în raporturile persoanei vârstnice cu societatea, au importante efecte psihologice şi, de asemenea, un răsunet important asupra stării sale de sănătate.
Ana Aslan. Retragerea
Nimeni nu se gândește să se pregătească emoțional pentru retragere. „Prin încetarea activității profesionale, dezangajarea socială a vârstnicului (încetare, de regulă, bruscă, fără o pregătire în perioada preretragerii) are loc o nivelare socială, persoana vîrstnică își pierde sentimentul de utilitate socială, pierde rolul social activ, pierdere ce se constituie într-un stres care acționează ca un veritabil agent patogen generând în multe cazuri ceea ce s-a numit «patologie de retragere»”, spune psihologul. Iar aceasta aduce ceea ce se cheamă „moartea socială”.
Pregătirea retragerii:
Pregătirea psihică pentru acceptarea și adaptarea la pensionare presupune etape sintetizate în:
● faza de prepensionare, în care cei activi sunt sprijiniți emoțional pentru a accepta ideea retragerii – familiarizarea cu ideea pensionării;
● faza imediat următoare pensionă- rii, în care subiectul își recapătă plăcerea de a petrece timpul satisfăcându- și unele hobby-uri – excursii, sporturi, colecții, dar și alte preocupări – creșterea nepoților etc. „Criza intereselor se exprimă ca o antrenare mai mare pe primul plan a dorințelor latente culturale și de loisir-uri. Casa, căminul, își recapătă centrul de greutate. Încep să se organizeze hobby-uri. Adaptarea la situația de a fi pensionar înseamnă a găsi o variantă prin care persoana să-și satisfacă necesitatea de a fi activă din punct de vedere social, adică reorientarea vârstnicilor spre activități care să permită obținerea satisfacțiilor emoționale și financiare prin exersarea tuturor abilităților deținute”. A-ți accepta îmbătrânirea și a o pozitiva permite să reușești mai bine și este de datoria persoanelor în vârstă de a schimba imaginea negativă pe care societatea o are despre ele.
Revigorarea activă
Iată o serie de sfaturi foarte utile venite din partea dr. Rozeta Drăghici.
● dezvoltați-vă aptitudinile și atitudinile, mai ales capacitatea de adaptare, prețuirea și încrederea în sine;
● țineți cu tenacitate la imaginea pozitivă pe care v-ați creat-o despre voi înșivă și evitați să vă conformați șablonului de persoană în vârstă;
● acordați-vă mult timp pentru dumneavoastră, pentru exerciții fizice;
● deveniți sau continuați să fiți o persoană agreabilă, veselă, interesantă, cultivată, a cărei companie să fie apreciată de ceilalți. Cei care se lamentează sunt evitați de anturaj!
● rămâneți curioși și deschiși; fiți mereu la curent cu ce tot ce este actual pe plan social, politic, artistic si cultural. Puteți încă învăța o limbă străină!
● faceți mereu câte ceva care să vă scoată din singurătate: telefonați apropiaților, scrieți scrisori, participați la întruniri sociale sau sportive, la diverse cursuri care vi se par interesante, faceți invitații;
● stabiliți o legătură strânsă cu alte persoane care trăiesc aceleași dificultăți și care au aceleași gusturi și interese;
● faceți ceea ce nu ați reușit și v-ați dorit să faceți în tinerețe;
● oferiți ajutorul și experiența dvs. Tinerilor
● ajutați-i pe cei aflați în suferință, care sunt adesea mai singuri și mai nefericiți decât dvs.
● vă puteți lua un animal de companie, care vă poate ajuta să faceți și mișcare, având în vedere că trebie să-ș scoateți afară. „Când singurătatea devine prea greu de suportat sau tristețea vă domină nu evitați să cereți ajutor. Multe persoane din anturajul dumneavoastră s-ar putea să nu realizeze pe deplin cât suferiți și nici ceea ce vă lipsește. Puteți avea suport profesionist de la psiholog, de la psihoterapeut!”, își încheie psihologul sfaturile.
