Din cuprinsul articolului
O investigație despre care pacienții încep să întrebe tot mai des medicii ar trebui făcută cel puțin o dată în viață: determinarea Lipoproteinei(a), prescurtat Lp(a). Această analiză de sânge, deși mai puțin cunoscută, poate oferi informații esențiale despre riscul real de boală cardiovasculară, chiar și la persoanele cu colesterol normal.
„Lipoproteina(a) este o particulă de colesterol asemănătoare cu LDL – așa-numitul ‘colesterol rău’ – dar are în plus o componentă proteică numită apolipoproteina(a). Această structură o face puternic aterogenă, inflamatorie și în parte trombogenă”, explică dr. Anca Roman, medic diabetolog.
Cu alte cuvinte, Lp(a) poate contribui la depunerea grăsimilor pe vase, la inflamație și chiar la formarea cheagurilor de sânge – factori decisivi în declanșarea infarctului sau a accidentului vascular cerebral.
De ce este important să știm valoarea Lp(a)
„O valoare crescută a Lp(a) – peste 50 mg/dL (sau 105 nmol/L) – crește riscul de infarct sau accident vascular independent de valorile colesterolului total sau LDL. Chiar dacă analizele de colesterol sunt bune, un Lp(a) crescut poate indica un risc cardiovascular ascuns”, subliniază dr. Roman.
Această analiză devine, așadar, un marker predictiv valoros pentru evenimentele cardiovasculare, completând evaluarea clasică a profilului lipidic.
Ghidurile Societății Europene de Cardiologie recomandă ca toți adulții să își măsoare Lp(a) cel puțin o dată în viață, mai ales dacă:
- există istoric familial de infarct sau AVC precoce;
- colesterolul LDL rămâne crescut, în ciuda tratamentului;
- pacientul a avut un eveniment cardiovascular, deși restul analizelor erau normale.
O veste mai puțin bună este că valorile Lp(a) sunt în mare parte determinate genetic, astfel încât alimentația sau tratamentele hipolipemiante obișnuite nu pot reduce semnificativ nivelul acesteia.
„Totuși, cunoașterea valorii Lp(a) ajută medicul să ajusteze agresiv ceilalți factori de risc – colesterolul LDL, tensiunea, greutatea, inflamația, fumatul. În unele cazuri, pacienții pot fi direcționați către terapii dedicate, aflate în studii clinice”, precizează dr. Roman.
Pe scurt, analiza nu oferă un diagnostic în sine, dar poate schimba strategia de prevenție: un pacient cu Lp(a) crescut are nevoie de un control mult mai riguros al stilului de viață și al celorlalți parametri metabolici.
Ce este, de fapt, lipoproteina(a)
Lipoproteina(a) a fost descrisă pentru prima dată în 1963 de medicul norvegian Kare Berg. Ea este un complex molecular format dintr-o particulă de LDL („colesterolul rău”) legată de o apolipoproteină A, printr-o punte disulfidică. Se sintetizează la nivelul ficatului, iar detaliile metabolismului său nu sunt încă pe deplin cunoscute.
De-a lungul decadelor, Lp(a) a fost intens studiată pentru rolul ei în ateroscleroză. Majoritatea cercetărilor confirmă că un nivel crescut al Lp(a) reprezintă un factor de risc independent pentru boala coronariană, infarct miocardic și accident vascular cerebral.
A fost numită chiar „cea mai aterogenă lipoproteină”, pentru că favorizează îngustarea arterelor prin mecanisme multiple: depunerea grăsimilor, inflamație locală și interferență cu procesul de fibrinoliză (dizolvarea naturală a cheagurilor de sânge).
Când este recomandată analiza
Potrivit ghidurilor actuale, determinarea Lp(a) este utilă mai ales la persoanele care fac parte din următoarele categorii:
- pacienți cu ateroscleroză precoce;
- persoane cu istoric familial de infarct sau AVC la vârstă tânără;
- pacienți cu LDL crescut și cel puțin doi alți factori de risc cardiovascular;
- pacienți cu angioplastie sau bypass coronarian, la care un nivel ridicat de Lp(a) poate favoriza restenozarea.
Testul se efectuează din sânge venos, pe nemâncate, iar proba este analizată prin metoda imunoturbidimetrică. Valoarea de referință este sub 50 mg/dL.
De reținut: Lp(a) nu trebuie măsurată în perioada unei infecții acute, imediat după un infarct sau accident vascular cerebral, deoarece valorile pot fi fals crescute.
Cercetările arată că 15–20% dintre europeni au valori crescute ale Lp(a), peste 30 mg/dL, ceea ce le dublează sau triplează riscul cardiovascular. În schimb, valorile sub 15 mg/dL sunt considerate sigure.
Nivelurile pot varia semnificativ între populații: persoanele de origine africană au, în general, Lp(a) mai mare, iar amerindienii, mai mică decât caucazienii. De aceea, interpretarea corectă a rezultatului trebuie făcută în contextul istoricului medical și familial al fiecărui pacient.
