Din cuprinsul articolului
Un antibiotic vechi, cu avertisment de risc vital pe prospect de peste patru decenii, continuă să fie prescris pe scară largă de medici stomatologi, inclusiv pentru proceduri minore.
Date recente arată că clindamicina rămâne una dintre cele mai utilizate opțiuni în cabinetele dentare, în ciuda asocierii clare cu infecții intestinale severe, sepsis și deces. Specialiștii avertizează că problema nu ține de un caz izolat, ci de un obicei medical încă prezent și insuficient corectat.
Ce arată datele recente
În Statele Unite, stomatologii au emis anul trecut peste 2,3 milioane de rețete de clindamicină, deși medicamentul poartă un black box warning pentru riscul crescut de infecții grave cu Clostridioides difficile. Investigații jurnalistice și date furnizate de institute de analiză medicală indică faptul că prescrierea antibioticelor în stomatologie a crescut cu 6% între 2020 și 2025, iar aproximativ 80% dintre aceste prescripții sunt considerate inutile din punct de vedere medical.
Infecția cuC. difficile afectează anual sute de mii de pacienți și este responsabilă de zeci de mii de decese. Riscul este semnificativ mai mare după administrarea clindamicinei decât în cazul altor antibiotice.
De ce este clindamicina atât de problematică
Clindamicina distruge flora intestinală protectoare, permițând dezvoltarea necontrolată a bacteriei C. difficile, care eliberează toxine ce pot distruge mucoasa colonului. În formele severe, apar colite fulminante, sângerări masive, sepsis și insuficiență multiplă de organ.
Infecționiștii subliniază că o singură cură de clindamicină poate declanșa boala, inclusiv după proceduri stomatologice banale, precum extracțiile dentare simple.
De ce continuă stomatologii să o prescrie
Explicația ține de mai mulți factori:
-
formarea profesională mai veche, care recomanda antibiotice „preventive”;
-
teama de complicații sau litigii;
-
presiunea pacienților care se așteaptă să primească o rețetă;
-
lipsa accesului stomatologilor la istoricul complet al pacientului.
Pentru pacienții cu alergie declarată la penicilină, clindamicina a fost mult timp alternativa standard. Între timp, ghidurile s-au schimbat, dar schimbarea practicii medicale este lentă, recunosc specialiștii.
Ce spun ghidurile actuale
Asociațiile profesionale au început să își nuanțeze ferm recomandările. American Dental Association a exclus clindamicina din indicațiile de prevenție a infecțiilor cardiace sau articulare și o recomandă doar ca opțiune de ultimă instanță, atunci când nu există alternative sigure.
În paralel, Centers for Disease Control and Prevention avertizează că utilizarea excesivă a antibioticelor contribuie la rezistența antimicrobiană, un fenomen asociat cu aproximativ 5 milioane de decese anual la nivel global.
Se folosește clindamicina și în România
Clindamicina este autorizată și utilizată în România, inclusiv în stomatologie, atât sub formă de capsule, cât și injectabil. Deși nu există statistici publice detaliate privind prescripțiile dentare, medicamentul apare frecvent în schemele de tratament pentru pacienții cu alergie la penicilină.
La fel ca în alte țări europene, ghidurile recomandă prudență maximă, iar infecționiștii români atrag atenția asupra riscului crescut de colită cu C. difficile, mai ales la vârstnici, pacienți cu boli cronice sau după cure repetate de antibiotice.
Când NU sunt necesare antibioticele dentare
Analizele sistematice arată că, în majoritatea cazurilor:
-
extracțiile dentare simple;
-
tratamentele endodontice;
-
infecțiile dentare localizate fără semne sistemice
nu necesită antibiotic, ci tratament stomatologic corect și drenaj local. Prescrierea „preventivă” nu aduce beneficii dovedite, dar adaugă riscuri reale.
Ce alternative există
Pentru pacienții cu alergie la penicilină, există alte opțiuni terapeutice cu profil de siguranță mai bun. Specialiștii recomandă evaluarea atentă a istoricului alergic, deoarece multe „alergii la penicilină” sunt autodeclarate și neconfirmate medical.
Un mesaj clar pentru pacienți
Dacă ți se prescrie un antibiotic după o procedură stomatologică:
-
întreabă dacă este absolut necesar;
-
cere explicații despre riscuri și alternative;
-
menționează orice episod anterior de colită sau reacții severe la antibiotice.
Pentru medici, mesajul este la fel de direct: antibioticele nu sunt un reflex de siguranță, ci o resursă limitată, cu consecințe potențial fatale atunci când sunt folosite fără indicație clară.
