Artroza

Artroza, cunoscută și sub numele de osteoartrită, este cea mai comună formă de artrită și afectează milioane de oameni din întreaga lume. Este o afecțiune cronică ce se caracterizează prin degradarea cartilajului, țesutul neted și rezistent care acoperă capetele oaselor în articulații și permite oaselor să se miște ușor unele peste altele.

Pe măsură ce cartilajul se deteriorează, poate deveni dificilă mișcarea articulației afectate fără durere. Artroza poate afecta orice articulație, dar cel mai frecvent afectează articulațiile mâinilor, genunchilor, șoldurilor și coloanei vertebrale.

Simptome de artroză

Artroza se manifestă prin mai multe simptome, care pot varia în intensitate de la o persoană la alta. Unele dintre cele mai comune semne și simptome includ:

• Durere articulară: Durerea este adesea descrisă ca fiind o durere surdă, care se agravează după activitate fizică sau la sfârșitul zilei. În stadiile inițiale, durerea poate fi ușoară și poate apărea intermitent, dar pe măsură ce artroza progresează, durerea poate deveni mai persistentă și mai intensă.
• Rigiditate: Rigiditatea articulară este un simptom comun, în special la primele ore ale dimineții sau după o perioadă de inactivitate. Aceasta poate dura de la câteva minute până la o oră, în funcție de severitatea afecțiunii.
• Reducerea mobilității: Pe măsură ce artroza avansează, poate deveni din ce în ce mai dificil să miști articulația afectată în mod normal. Aceasta poate afecta capacitatea de a efectua activități zilnice, cum ar fi mersul pe jos, urcatul scărilor sau deschiderea borcanelor.
• Crepitații sau zgomote la mișcare: Mulți pacienți raportează un sunet de pocnitură sau frecare când mișcă articulația afectată. Acest fenomen este cauzat de frecarea suprafețelor osoase una de alta sau de fragmentele de cartilaj deteriorat.
• Umflături: Inflamația cauzată de eliberarea de substanțe chimice în articulație poate duce la umflarea acesteia. Aceasta poate fi însoțită de o senzație de căldură în zona afectată.
• Deformări articulare: În cazurile severe, artroza poate duce la deformări vizibile ale articulațiilor, ca urmare a deteriorării cartilajului și a creșterii anormale a oaselor.

De ce apare artroza

Artroza, sau osteoartrita, este o afecțiune complexă influențată de o combinație de factori. Cauzele exacte variază de la o persoană la alta și pot include:

• Înaintarea în vârstă: Riscul de a dezvolta artroză crește odată cu vârsta. Majoritatea cazurilor de artroză se observă la persoanele în vârstă, deoarece cartilajul se poate uza și deteriora în timp.
• Genetica: Istoricul familial de artroză sugerează că genetica joacă un rol în susceptibilitatea la boală. Anumite gene pot fi implicate în modul în care cartilajul se formează și se descompune.
• Sexul: Femeile sunt mai predispuse decât bărbații să dezvolte artroză, în special după menopauză, ceea ce indică că hormonii pot juca un rol.
• Leziuni articulare: Leziunile anterioare ale unei articulații, cum ar fi cele suferite în timpul activităților sportive sau prin accidente, pot crește riscul de artroză în acea articulație.
• Suprasolicitarea articulației: Activitățile repetitive sau muncile care pun o presiune mare pe anumite articulații (cum ar fi genunchii, șoldurile și mâinile) pot crește riscul de artroză.
• Obezitatea: Greutatea excesivă pune o presiune suplimentară pe articulațiile portante, cum ar fi genunchii, șoldurile și coloana vertebrală, accelerând uzura cartilajului.
• Deformări articulare: Persoanele cu articulații care nu s-au format corect, cum ar fi cele cu displazie de șold, sunt mai predispuse la artroză.
• Alte boli: Afecțiuni precum diabetul și bolile inflamatorii articulare (de exemplu, artrita reumatoidă) pot crește riscul de artroză.
• Slăbirea musculaturii: Musculatura slabă din jurul articulațiilor poate duce la o distribuție inegală a greutății și a presiunii, contribuind la dezvoltarea artrozei.

Deși nu toți factorii de risc pot fi controlați (de exemplu, genetica și înaintarea în vârstă), unii pot fi gestionați printr-un stil de viață sănătos, cum ar fi menținerea unei greutăți sănătoase, efectuarea regulată de exerciții fizice pentru a întări musculatura din jurul articulațiilor și evitarea activităților care pun presiune excesivă pe articulații.

Metode de diagnostic

Diagnosticarea artrozei se bazează pe o combinație de evaluări clinice, istoricul medical, examinări fizice și, uneori, teste de imagistică și de laborator. Iată pașii obișnuiți implicați în diagnosticarea artrozei:

Istoric medical: Medicul va începe prin a întreba despre simptome, cum ar fi durerea articulară, rigiditatea, orice limitare a mișcării și modul în care acestea afectează activitățile zilnice. De asemenea, medicul va dori să știe despre orice istoric de leziuni articulare și dacă există un istoric familial de artroză.

Examinare fizică: Medicul va examina articulațiile afectate pentru a detecta semne de umflare, roșeață, căldură, sensibilitate, crepitus (o senzație de frecare sau crăcănit atunci când articulația este mișcată) și limitarea mișcării. De asemenea, poate verifica forța musculară și alinierea articulațiilor.

Teste de imagistică:

• Radiografii: Pot evidenția modificări în spațiul articular, cum ar fi îngustarea spațiului unde ar trebui să fie cartilajul, prezența osteofitelor (excrescențe osoase) și alte schimbări ale osului care indică artroza.
• Imagistică prin rezonanță magnetică (IRM): Deși nu este întotdeauna necesară pentru diagnosticarea artrozei, IRM-ul poate oferi imagini detaliate ale țesuturilor moi și ale osului, ajutând la identificarea problemelor care nu apar pe radiografii.

Teste de laborator: Deși nu există teste de sânge specifice pentru diagnosticarea artrozei, acestea pot fi utilizate pentru a exclude alte cauze ale simptomelor articulare, cum ar fi artrita reumatoidă sau gută.

Diagnosticul de artroză se bazează în mare măsură pe simptomele pacientului și pe rezultatele examinărilor fizice și de imagistică. În unele cazuri, poate fi necesară o abordare multidisciplinară pentru a exclude alte condiții și pentru a elabora cel mai eficient plan de tratament.

Cum se tratează artroza

Tratamentul artrozei vizează ameliorarea simptomelor, încetinirea progresiei bolii și îmbunătățirea funcției articulațiilor afectate. Planul de tratament poate varia în funcție de gravitatea simptomelor, vârsta pacientului, starea generală de sănătate și alte condiții medicale existente. Iată câteva opțiuni comune de tratament pentru artroză:

Gestionarea durerii:

• Medicație: Analgezicele (cum ar fi paracetamolul), antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS), cum ar fi ibuprofenul și naproxenul, sau medicamentele antiinflamatoare selective pentru COX-2 pot fi prescrise pentru a ajuta la reducerea durerii și a inflamației.
• Injecții intraarticulare: Corticosteroizii sau alte medicamente antiinflamatoare pot fi injectate direct în articulația afectată pentru a oferi un control mai bun al durerii și al inflamației.

Terapie fizică și exerciții:

• Exerciții de întindere și de întărire musculară: Acestea pot îmbunătăți flexibilitatea și forța musculară în jurul articulației afectate, ajutând la reducerea durerii și a stresului pe articulație.
• Terapie fizică: Terapeutul fizic poate dezvolta un program personalizat de exerciții și tehnici de terapie manuală pentru a îmbunătăți mobilitatea și funcția articulației.
• Pierderea în greutate: Dacă pacientul este supraponderal sau obez, pierderea în greutate poate reduce presiunea suplimentară pusă pe articulații, reducând astfel durerea și îmbunătățind funcția articulară.

Dispozitive de asistență și adaptări ale stilului de viață

• Utilizarea bastoanelor, a genunchierelor sau a altor dispozitive de asistență pentru a reduce presiunea pe articulații în timpul activităților zilnice.
• Adaptări ale mediului pentru a face activitățile zilnice mai ușoare și mai puțin dureroase.

Chirurgie

În cazurile severe și progresive de artroză care nu răspund la alte tratamente, intervențiile chirurgicale precum artroplastia (înlocuirea articulației) pot fi considerate pentru a îmbunătăți funcția și a reduce durerea.

Este important ca pacienții cu artroză să lucreze împreună cu medicii lor pentru a dezvolta un plan de tratament adecvat, care să abordeze nevoile și obiectivele individuale ale fiecărui pacient. Este posibil ca o combinație de mai multe opțiuni de tratament să fie cea mai eficientă pentru gestionarea simptomelor artrozei.