Din cuprinsul articolului
Asistentă medicală devenită doctor povestește prin ce a trecut. Mamă a doi copii, Aurore Canela a început facultatea de medicină la 38 de ani. Împărțită între Franța și Olanda, unde familia ei s-a mutat, fosta asistentă a povestit pentru egora.fr despre primii ei pași ca intern.
Acum, după opt ani de la absolvire, aceast medic generalist, în vârstă de 53 de ani, și-a pierdut entuziasmul. „Epuizată” de cei patru ani petrecuți în camera de gardă a unui spital privat, Aurore Canéla este întruchiparea unui sistem de sănătate la capătul puterilor, zdrobindu-i chiar și pe cei mai motivați.
Asistentă medicală devenită doctor, o poveste pe care mulți medici ezită să o spună
Povestea Aurorei este cunoscută încă din 2017 când a dat primul interviu entuziast. Aceasta spune:
”începeam stagiul de practică cu un prim plasament în secția de ”Îngrijire post-acută și de reabilitare” (SSR). Înainte de ultimul semestru, am luat un an sabatic pentru a-mi termina teza. Și în SSR am început ultimul meu stagiu de practică, în noiembrie 2019. Eram plină de vise și, de asemenea, de anxietăți legate de ceea ce urma să fac după absolvire.”
Și atunci ne-a lovit pandemia. Am trăit-o ca pe ceva foarte intens. În acest SSR au fost un număr incomensurabil de cazuri. A trebuit să înființăm un serviciu Covid de la zero. Am stat acolo luni de zile, chiar și după terminarea stagiului meu de practică. A fost extrem de provocator și educativ și eram conștientă că trăim ceva fără precedent, dar nu știam încotro ne îndreptăm, ne era frică. Astăzi, privind în urmă, spunem că e în regulă, dar la vremea respectivă încă ne-a provocat destul de multă anxietate.”
Asistentă medicală devenită doctor povesteștește despre experiența din camera de gardă
”Când am reușit să termin acest serviciu, am fost contactată de foști colegi care mi-au oferit să colaborez cu ei în camera de gardă a unui spital privat, într-un orășel de lângă Marsilia. Șapte practicieni independenți în cadrul unei unități; noi eram responsabili de program. Evident, nu asta mi-am dorit la început… dar aventura umană a preluat controlul! Am vrut să lucrez cu acești oameni. Într-o zi m-am dus să petrec o zi acolo: a fost minunat să nu fiu singură, să am colegi gata să te învețe, să te susțină… Așa că am mers!”
După entuziasmul primelor săptămâni efortul fizic și emoțional și-au spus cuvântul:
„Această aglomerație din sala de așteptare ne stresează, ne epuizează.”
Aceasta spune că a preferat să se retragă la sfârșitul lunii decembrie 2024, epuizată. În ciuda acestei plecări spune că nu va regreta niciodată pentru că experianta a fost extraordinară dar epuzantă și a avut ocazia să învețe multe lucruri.
În anul 2025, medicina nu mai este o vocație sau un vis alturuis
Dr, Aurore Canéla spune că și-a dat seama ce înseamnă această meserie, lipsa de respect față de nevoile de bază ale îngrijitorilor: lipsa de considerație, de siguranță și chiar a mâncării au făcut-o să cedeze. Acesta spune că este un sector în care sunt ore de muncă sunt foarte grele, în camerele de gardă, deteriorarea condițiilor de muncă sunt adesea lente și insidioase. Însă, spiritul de echipă duce adesea la acceptarea, spre „binele” departamentului, de a lucra în regim degradat, de a fi alături de colegi și pacienți.
Gradul de încărcare este unul foarte mare, lipsa pesonalului fiind una dintre cauze, nu poți să spui nu unui pacient, nu poți să refuzi oferirea unui control medical și oferirea sprijinului tau acestuia, în ciuda epuizării tale. Parctic, în anul 2025, medicina nu mai este o vocație sau un vis alturuis, ci o profesie în care trebuie să înveți să supraviețuiești.
