Din cuprinsul articolului
Un eveniment cosmic extrem de rar, dar real, ar putea destabiliza orbita Pământului mai repede decât se credea până acum. Un nou studiu arată că trecerea unei stele suficient de aproape de Sistemul Solar poate declanșa un efect în lanț gravitațional capabil să arunce planeta noastră din traiectoria actuală, pe scara timpului cosmic.
Cercetarea schimbă una dintre cele mai solide convingeri ale astronomiei moderne: aceea că orbitele planetelor din Sistemul Solar sunt practic imuabile pe termen foarte lung. Deși riscul nu este unul imediat, concluziile sugerează că stabilitatea sistemului nostru planetar este mai fragilă decât părea.
Un Sistem Solar mai vulnerabil decât credeam
La prima vedere, Sistemul Solar pare un mecanism perfect reglat. Pământul orbitează Soarele cu o regularitate aproape matematică, iar planetele urmează trasee previzibile, studiate de secole. Această aparență de ordine a alimentat ideea că Sistemul Solar evoluează izolat, fără influențe externe majore.
În realitate, însă, Soarele și planetele sale călătoresc prin Calea Lactee, într-un mediu populat de miliarde de alte stele, fiecare cu propria masă și propriul câmp gravitațional. Din când în când, unele dintre aceste stele pot trece suficient de aproape pentru a perturba echilibrul gravitațional al Sistemului Solar.
Ce arată noile simulări
Un studiu recent, bazat pe mii de simulări computerizate derulate pe o perioadă de cinci miliarde de ani, a inclus pentru prima dată influența stelelor care trec prin apropierea Sistemului Solar. Spre deosebire de modelele clasice, care analizau evoluția planetelor ca și cum ar fi complet izolate, acest model ia în calcul „vizitatorii” stelari.
Rezultatele sunt surprinzătoare. Conform calculelor, Pământul are o probabilitate de aproximativ 0,2% să fie fie ejectat din Sistemul Solar, fie să intre într-o coliziune planetară, ca urmare a acestor interacțiuni externe. Marte prezintă un risc chiar mai mare, de aproximativ 0,3%.
Procentele sunt mici, dar semnificative în astronomie, unde până acum astfel de scenarii erau considerate aproape imposibile.
Efectul domino începe cu Mercur
Cheia instabilității pare să fie Mercur. Cea mai apropiată planetă de Soare are deja o orbită sensibilă, influențată de gravitația lui Jupiter. Trecerea unei stele prin apropierea Sistemului Solar poate amplifica aceste dezechilibre.
În numeroase simulări, orbita lui Mercur devine tot mai alungită, până când planeta fie cade în Soare, fie se ciocnește cu Venus. Odată declanșat acest prim dezechilibru, efectele se propagă către celelalte planete interne.
În cele mai severe scenarii, Venus sau Marte sunt deviate suficient încât să interfereze cu orbita Pământului. Urmarea poate fi o coliziune directă sau o apropiere periculoasă care trimite Terra către influența gravitațională a lui Jupiter, capabilă să o expulzeze complet din Sistemul Solar.
Ce fel de stele reprezintă un pericol real
Nu orice stea care trece prin vecinătatea Soarelui este periculoasă. Cele mai mari riscuri apar atunci când o stea:
-
se apropie la mai puțin de 100 de unități astronomice de Soare
-
are o viteză relativ mică, sub 10 kilometri pe secundă
O stea lentă exercită o influență gravitațională mai îndelungată, crescând șansele de destabilizare. Conform estimărilor, probabilitatea unui astfel de eveniment în următoarele cinci miliarde de ani este de aproximativ 5%, mai mare decât se credea anterior.
Nu este doar teorie: stele au mai trecut pe aici
Astfel de treceri stelare nu sunt ipotetice. În urmă cu aproximativ 70.000 de ani, o stea cunoscută sub numele de Scholz a trecut relativ aproape de Sistemul Solar, traversând norul Oort – regiunea îndepărtată care adăpostește comete. Deși nu a afectat planetele, evenimentul confirmă că asemenea întâlniri au loc.
Datele colectate de observatorul spațial Gaia permit astronomilor să reconstruiască traiectoriile stelelor din trecut și să anticipeze posibile apropieri viitoare, oferind o imagine tot mai clară asupra dinamicii galactice.
Nici Pluto nu este atât de „în siguranță”
Studiul pune sub semnul întrebării și stabilitatea orbitei lui Pluto. Deși este protejat de o rezonanță orbitală cu Neptun, influența unei stele care trece prin apropiere ar putea rupe acest echilibru. Odată destabilizat, Pluto ar avea o probabilitate de până la 5% să fie ejectat din Sistemul Solar sau să intre într-o coliziune cu o planetă gigant.
Acest risc este de peste 20 de ori mai mare decât cel estimat pentru Pământ.
Ce înseamnă aceste descoperiri pentru noi
Important de subliniat: nu vorbim despre un pericol iminent. Nimic din aceste simulări nu sugerează că Pământul ar fi amenințat în următoarele mii sau milioane de ani. Însă, pe scara timpului cosmic, studiul schimbă fundamental felul în care înțelegem stabilitatea Sistemului Solar.
Planetele nu evoluează într-un vid, ci într-un Univers dinamic, unde chiar și evenimente extrem de rare pot avea consecințe majore.
Concluzia cercetătorilor este clară: Sistemul Solar este mai deschis influențelor externe decât s-a crezut, iar ordinea pe care o percepem este rezultatul unui echilibru delicat, nu al unei siguranțe absolute.
