Atacul de panică declanșează un cerc vicios. Cum îi faci față?

Atacul de panică declanșează un cerc vicios. Cum îi faci față?
Atacul de panică declanșează un cerc vicios. Cum îi faci față?

Atacurile de panică sunt o formă a tulburărilor anxioase. Un atac de panică se manifestă printr-o perioada scurtă de frică intensă sau disconfort puternic. Acest episod este asociat cu palpitații, transpirație, senzația de amețeală, tremor, senzația de scurtare a respirației, durere sau disconfort în zona pieptului, greață, frică de pierdere a controlului.

Foarte frecvent, atacurile de panică sunt asociate cu agorafobie – cu evitarea unor situații în care persoană anticipează că ar putea avea un atac de panică sau din care ar fi dificil de ieșit în eventualitatea unui astfel de atac.

Atacurile de panică se manifestă printr-o reacție de alarmă a organismului, reacție identică cu cea pe care o avem când suntem în pericol. De multe ori panică de aseamănă cu o alarmă falsă a corpului, explică psihologul Adelina Pop.

Când viața e în pericol se activează automat sistemul de alarmă “luptă sau fugi” (fight or flight). Acest sistem de alarmă presupune activarea organismului pentru a se apăra de pericol. Creierul (în special amigdala – zona responsabilă cu procesarea fricii) este hipervigilent și transmite semnale pentru eliberarea unor neurotransmițători care fac să ne bată inima mai cu putere, să asimilăm mai mult oxigen și ne pune mușchii în tensiune pentru a putea fugi sau a ne putea apăra. Atenția este focalizată asupra pericolului, iar comportamentul este unul de apărare.

Aceste schimbări în funcționarea organismului au un rol deosebit de important în reacția automată la pericol și în supraviețuirea noastră:

Creșterea frecvenței bătăilor inimii are rolul de pompare a sângelui și a oxigenului în tot corpul, fapt care ar trebui să te ajute în cazul unui pericol real să fugi sau să lupți.

Creșterea frecvenței respirației permite ca în corpul tău să intre mai mult oxigen decât e nevoie în mod obișnuit. Poți să începi să caști, să suspini sau să simți că te sufoci ori să simți o durere în piept. Acest răspuns poate reduce cantitatea de sânge care ajunge la creier și să te facă să te simți amețit, confuz sau să ai pusee de căldură.

  • Redistribuirea sângelui din zone care nu sunt vitale în zonele vitale. Astfel pielea poate să îți devină palidă și poți să simți că degetele îți sunt amorțite.

  • Transpirația abundență are rolul de a răci corpul și a preveni supraîncălzirea.

  • Dilatarea pupilelor permite scanarea eficientă a mediului pentru eventuale pericole.

  • Scăderea activității sistemului digestiv permite distribuirea energiei pentru răspunsurile de fugă sau apărare.

  • Scăderea cantității de salivă poate să îți dea senzația de gură uscată, iar scăderea activității sistemului digestiv poate să dea senzația de greață sau disconfort abdominal.

  • Contractarea mușchilor ca pregătire pentru răspunsul de luptă sau fugă dă senzația de tensiune, având ca rezultat uneori durere musculară sau tremor.

Primul atac de panică este cel care declanșează de fapt un cerc vicios. Pe fondul unor probleme de sănătate sau al stresului apar anumite variații în felul în care corpul nostru funcționează, senzație de amețeală, respirație greoaie, senzație de vomă, frisoane, bătăi rapide ale inimii – atunci când persoană conștientizează una sau mai multe modificări le interpretează eronat că fiind periculoase și amplifică gravitatea lor.

Într-o astfel de situație este indicat să apelați la un control psihologic sau psihiatric.

Dacă atacurile de panică sunt frecvente eficient ar fi tratamentul medicamentos, dar și psihoterapia. Medicația contribuie la scăderea nivelului de activare și că urmare la reducerea frecvenței și intensității atacurilor de panică, însă fără psihoterapie e posibil că aceste simptome să nu dispară de tot sau să reapară după încheierea tratamentului.

Psihoterapia cognitiv-comportamentală pentru atacurile de panică presupune sprijinirea pacientului în a înțelege problema pe care o are – de ce apare și cum se menține, o etapă de evaluare în care identificăm frecvența și severitatea simptomelor, situațiile evitate sau suportate cu dificultate și alte probleme asociate și bineînțeles intervenția.

Intervenția presupune o serie de tehnici de intervenție care acționează asupra cercului vicios (descris anterior) pe cele trei dimensiuni.

22 distribuiri
comentarii pe aceasta pagina postate direct pe Facebook
powered by Binbox