Din cuprinsul articolului
Ministrul Sănătății vrea să spargă monopolul CNAS. Președintele CNAS spune că exact asta ar fi cea mai periculoasă decizie pentru pacienți.
Conflictul dintre Alexandru Rogobete și Horațiu Moldovan a ieșit în spațiul public în acest weekend și atinge un nerv descoperit al sistemului de sănătate românesc: cine ar trebui să gestioneze banii pe care românii îi plătesc lunar pentru asigurările de sănătate și, mai ales, ce s-ar întâmpla cu bolnavii cronici și cu cei săraci dacă acei bani ar ajunge și la case de asigurări private?
Miza e uriașă. Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate (FNUASS), gestionat de CNAS, este principala sursă de finanțare pentru serviciile medicale ale românilor – de la consultații la medicul de familie, la medicamente compensate, spitalizări și analize. În prezent, toți banii colectați din contribuțiile la sănătate trec printr-o singură instituție. Ministrul Rogobete vrea să schimbe asta. Președintele CNAS îl avertizează că răul ar fi mult mai mare decât binele.
Ce propune ministrul Sănătății
Alexandru Rogobete a declarat, sâmbătă 14 februarie, pentru G4Media, că vrea să introducă concurența între mai multe case de asigurări, atât publice, cât și private. Ideea: contribuția de sănătate ar fi în continuare colectată de stat, dar fiecare român ar putea alege la ce casă de asigurări merg banii lui.
„Faptul că există un monopol prin CNAS înseamnă că nu putem vorbi de o competiție”, a spus Rogobete.
Ministrul a invocat modelele din Franța, Spania, Belgia, Germania și Israel, unde funcționează mai multe case de asigurări. În Israel, de exemplu, există patru case, iar competiția nu se face pe tarif (care e același), ci pe serviciile oferite: pachete suplimentare, beneficii, acces la anumite medicamente sau proceduri.
Rogobete susține că reforma ar aduce bani noi în sistem, bani care nu ar mai trece integral prin bugetul de stat, și ar stimula spitalele – atât publice, cât și private – să ofere servicii mai bune. A recunoscut, însă, că nu e o schimbare care se face peste noapte.
Replica șefului CNAS: „Idei periculoase pentru pacient”
Răspunsul lui Horațiu Moldovan a venit duminică seară, 15 februarie, printr-o postare amplă pe Facebook. Tonul a fost neechivoc: „Nu pot lăsa să se rostogolească în spațiul public idei periculoase pentru pacient”.
Președintele CNAS nu contestă nevoia de reformă – recunoaște birocrația excesivă, timpii mari de așteptare și serviciile sub standardele europene. Dar susține că răspunsul nu e fragmentarea sistemului, ci repararea lui din interior.
Argumentul central al lui Moldovan: într-un sistem concurențial, casele de asigurări private ar avea un interes economic firesc să atragă pacienții tineri și sănătoși – cei ieftini – și să evite bolnavii cronici sau cazurile costisitoare. Fără mecanisme de compensare extrem de stricte, cei mai vulnerabili pacienți ar fi împinși într-un sistem public subfinanțat.
Riscul invocat de Moldovan
Moldovan atrage atenția că experiența altor țări arată: fără o reglementare extrem de strictă, un sistem cu mai multe case de asigurări duce la selecția pacienților, la creșterea costurilor administrative și la apariția unei sănătăți cu două viteze – una pentru cei cu bani și una pentru restul populației.
Mai mult, președintele CNAS subliniază că un sistem cu mai mulți asiguratori înseamnă automat costuri administrative mai mari: marketing, structuri paralele, sisteme informatice separate.
„Toți acești bani nu se duc la pacient, ci în birocrația sistemului”, scrie Moldovan.
Șeful CNAS susține că fondul social de sănătate trebuie să rămână solidar și universal, iar concurența ar trebui să apară în zona asigurărilor complementare – voluntare, cu servicii suplimentare și pachete extinse – nu în zona fondului de bază care acoperă serviciile medicale ale tuturor românilor.
Autonomia CNAS: „doar pe hârtie”
Unul dintre cele mai interesante puncte din mesajul lui Moldovan vizează relația dintre CNAS și Ministerul Sănătății. În teorie, Casa Națională este o instituție autonomă. În practică, spune Moldovan, ea nu își poate face propria politică de contractare a serviciilor medicale în funcție de nevoile reale ale pacienților.
Fondurile ajung uneori să susțină „menținerea artificială în viață a unor structuri spitalicești care nu sunt necesare sau solicitate de pacienți”, în loc să fie direcționate către prevenție, ambulatoriu de specialitate sau spitale performante. Cu alte cuvinte, în sistemul actual, deciziile strategice le ia Ministerul Sănătății, nu CNAS.
Moldovan susține că o reformă reală ar însemna tocmai eliberarea CNAS de această tutela: dreptul de a contracta liber servicii medicale în funcție de nevoile pacienților, de a redirecționa fonduri către ce funcționează, de a deveni cu adevărat autonomă.
Unde se pierd banii: achizițiile din spitale
Președintele CNAS aduce în discuție și o problemă despre care se vorbește mai rar în dezbaterea publică: o parte semnificativă din fondurile CNAS ajung în spitale, unde achizițiile de echipamente și materiale sanitare se fac la prețuri supraevaluate sau prost justificate.
„Aceasta nu este o problemă a modelului de asigurare, ci o problemă de management și control în sistemul spitalicesc”, scrie Moldovan.
El cere Ministerului Sănătății să se concentreze pe ceea ce ține de atribuțiile sale: pregătirea cadrelor medicale, managementul resurselor umane, organizarea gărzilor și plata lor echitabilă, controlul achizițiilor.
Ce propune Moldovan concret
Președintele CNAS a enumerat o serie de reforme pe care le consideră posibile în cadrul sistemului existent, fără a demonta arhitectura fondului social:
Digitalizarea completă a sistemului de sănătate – nu doar CNAS, ci integrarea digitală a tuturor furnizorilor de servicii medicale din România, publici și privați. Achiziții transparente de echipamente și materiale sanitare. Finanțare bazată pe performanță, nu doar pe numărul de pacienți. Control real al fraudelor și stoparea risipei. Dezvoltarea asigurărilor complementare voluntare, care ar degreva pacienții de cheltuieli semnificative.
Experții: „Degeaba spargi monopolul dacă sacul e gol”
Dezbaterea nu se rezumă la cei doi oficiali. Medicul Sorin Paveliu, expert în politici de sănătate, a declarat pentru Adevărul că problema reală nu e monopolul, ci subfinanțarea cronică a sistemului. Tarifele plătite de CNAS pentru servicii medicale nu acoperă costurile reale – iar o casă privată de asigurări nu ar putea opera cu aceleași tarife fără să riscul falimentul sau să leșineze pacienții.
Pe forumurile online, reacțiile românilor au fost la fel de sceptice. Mulți se întreabă: dacă statul nu reușește să gestioneze o singură casă de asigurări, de ce ar funcționa mai bine cu mai multe? Alții se tem că un asigurator privat n-ar acoperi tratamentele scumpe – oncologie, boli rare, transplant – pentru că nu sunt profitabile.
De la 1 februarie 2026: prima zi de concediu medical nu mai e plătită
Conflictul Rogobete-Moldovan vine într-un context în care pacienții și angajații români simt deja schimbări. De la 1 februarie 2026, prima zi de concediu medical nu mai este plătită – o măsură prin care guvernul Bolojan încearcă să combată concediile fictive, dar care afectează și angajații cu probleme reale de sănătate.
Totodată, de la 1 ianuarie 2026, CNAS a negociat noi valori ale punctului per serviciu (10,3 lei) și per capita (8,2 lei) pentru medicii de familie și a introdus posibilitatea ca medicii din ambulatoriu să-și împartă norma în două contracte cu casa de asigurări.
Ce înseamnă dezbaterea pentru pacienți
Dincolo de cifrele și declarațiile politice, miza discuției e simplă: cum primesc românii servicii medicale mai bune fără să plătească mai mult din buzunar?
Varianta Rogobete promite competiție și libertate de alegere, după modelul altor țări europene. Varianta Moldovan avertizează că această libertate ar putea veni cu un preț: bolnavii cronici, vârstnicii și cei săraci ar rămâne într-un sistem public și mai subfinanțat, în timp ce casele private ar atrage pacienții tineri și sănătoși.
Adevărul e probabil undeva la mijloc. Sistemul actual are probleme reale – birocrație, risipă, achiziții supraevaluate, digitalizare precară. Dar răspunsul la aceste probleme nu e automat fragmentarea fondului social. Înainte de a introduce concurența pe asigurări, ar trebui rezolvate premisele: tarife reale, digitalizare completă, transparență în achiziții și un cadru de reglementare care să protejeze pacienții vulnerabili.
Altfel, riscul de a ajunge la o sănătate cu două viteze – una pentru cei care își permit și una pentru restul – nu e o prognoză pesimistă. E o lecție deja învățată de alte țări care au făcut exact acest pas, fără pregătire.
