Din cuprinsul articolului
În ultimii 30 de ani, sute de copii au fost supuși abuzurilor sexuale în orfelinate și case de copii. Foarte puține abuzuri au fost raportate și mai puțin cazuri au rezultate cu câteva condamnari penale. Multe victime simt că nu li se va face niciodată dreptate sau nu au cunoștință că pot solicita compensație pentru abuzurile pe care le-au suferit.
Avocata Maria Mitu a fost invitată în cadrul podcast-ului HAI Romania, moderat de Iosefina Pascal, în cadrul căruia a prezentat un proiect pentru protejarea copiilor instituționalizați, proiect care ar putea duce și la redrasarea imaginii României în contextul actual.
Mai jos redăm interviul realizat de Iosefina Pascal cu avocata Maria Nițu.
Abuzurile din orfelinatele groazei
Iosefina Pascal: Aceste abuzuri pe care le-ai și documentat se mai întâmplă și astăzi?
Maria Mitu: „ Din păcate da! Există! Probabil că nu la fel de multe ca înainte, dar există și apar articole de presă în legătură cu abuzurile atât sexuale cât și fizice în instituții. Noi, eu, am aflat de lucrurile astea într-un context de împrejurări prin care mi-au venit oameni care acum sunt adulți și care au fost în aceste orfelinate ale groazei. Mulți dintre ei pot fi ajutați să iasă dintr-o situație fără ieșire, având în vedere că n-au resurse financiare”.
Iosefina Pascal Au fost în vreun fel , a fost recunoscută problema lor, abuzurile de către statul român:
Maria Mitu:„ Statul român nu și-a asumat această suferință. Ar trebuie să se înceapă prin a se recunoaște ce s-a întâmplat, nu vorbim despre a arăta cu degetul, ci vorbim despre un sistem care a eșuat începând cu un decret abuziv din 66 când s-au interzis avorturile. De atunci s-a creat un sistem pentru a se ascunde această tară a societății. S-au creat aceste orfelinate în care copii au fost tratați ca fiind nedoriți și de către personalul care trebuiau să-i protejeze. Erau văzuți ca niște rebuturi ale societății. Au trăit timp de 18 ani în abuzuri. Iar la 18 ani au fost trimiși pe străzi, fără a-i introduce în sistem. Au fost aruncați pe străzi să se descurce fără educație prea multă”.
Iosefina Pascal: Statul cumva îi proteja pe cetățenii străini care au abuzat copii?
Maria Mitu: „Cred că a fost o ignoranță a sistemului. Nu cred că-i proteja, copii aceștia nereprezentând o miză pentru statul român, s-au bucurat că au scăpat de ei. Acum vorbim după anii 90 moment la care au venit mulți străini să ajute dar au fost și uscături, iar statul român nu a mai supravegheat, au fost fericiți că au scăpat de niște copii, iar acolo se desfășurau niște abuzuri de față cu personalul care nu-și permitea să vorbească și totul mergea mai departe”.
Scheme de redresare pentru persoanele abuzate
Iosefina Pascal: Cum arată o schemă de redresare in Marea Britanie:?
Maria Mitu: „Sunt foarte multe state care au recunoscut că au avut o vină printre care Australia, Marea Britanie și Irlanda. MB a avut o schemă pe care a implementat-o în 1920 și au adoptat-o recent. În care au făcut un portal, este foarte simplu să accesezi in MB aceste scheme, s-a făcut un portal în care cei care vor să depună o cerere, o pot face personal în funcție de traumele pe care le-au suferit și pe care trebuie să le demonstreze cu acte doveditoare și primesc o compensație de maxim 150.000 de lire.
Schema a funcționat, s-a închis recent, dar se va deschide o alta. Inclusiv Biserica Anglicană deschide o schemă de redresare pentru cei care au fost abuzați în cadrul Bisericilor”.
Copiii din orfelinate pot deveni oameni acceptati de societate cu ajutorul Bisericii
Iosefina Pascal: Crezi că la noi Biserica ar trebui să se implice mai mult în asistența socială din România?
Maria Mitu: Personal nu am cunoscut abuzuri făcute de preoți în Romania, dar cred că religia ortodoxă nu permite abuzurile, cred că au devenit mai degrabă de la copii mai mari din orfelinate și nu de la personal. Cred că noi ca popor nu suntem înclinați să ne abuzăm copii și cred că nici Bisercia ortodoxă are atâtea cazuri precum Biserica Catolică.
Dar, da, Biserica este un factor important, poate accesa foarte mulți voluntari și ar putea să ajute în orfelinate cu reabilitare lor în societate, în muncă, copii din orfelinate pot deveni niște oameni acceptați de societate”.
Iosefina Pascal: În celelalte state cam care este numărul de copii care au accesat schemele?
Maria Mitu: „N-aș putea să-ți spun un număr exact, sunt câteva zeci de mii pe schema din UK. A existat o perioada în care poți să accesezi, dar ce s-a întâmplat acolo este transparența a fost imposibil să nu aflii de existența schemei de redresare, și asta cred că ar trebui să se întâmple și aici. Această informație trebuie să ajungă la copii, adulții de acum să o poată accesa”.
Iosefina Pascal: Crezi că susținerea acestui proiect ar ajuta și la îmbunătățirea imaginii României prin asumarea acestor probleme:?
Maria Mitu: „Eu cred că este esențial să înceapă construirea prin asumarea problemelor vechi, ca și imagine externă, toată lumea vorbește în Europa de aceste abuzuri. Sunt studii! UNICEF a făcut o grămadă de studii, ultimul a fost făcut în 2022.
Europa este cu ochii pe noi pentru că s-a mediatizat această problemă, și atunci pentru a reuși să devenim parteneri egali ar trebuie să ne asumăm și să prevenim de acum încolo”.
Educația cu privire la trauma abandonului
Iosefina Pascal: Ce alte măsuri sau idei programe ai promova și cum?
Maria Mitu „ Cred că trebuie să începem de la educație, oamenii care lucrează in aceste centre ar trebui înșiși educați ce înseamnă trauma abandonului. Cred că și vârstnicii au o traumă, de a nu mai fi în casa lor și ar trebui ca acest personal să fie educați să știe care este vulnerabilitatea acestor oameni și cum să-i trateze, ce cuvinte să folosești ca acești oameni să nu se simtă ca fiind rebuturile soceității.
Iosefina Pascal: există această percepție la mentalul colectiv cum că minorii din orfelinate sunt rebuturi?
Maria Mitu: „Da, eu cred că da! Oamenii care ar trebui să aibă grijă de ei îi abuzează pentru că pentru ei nu reprezintă decât niște ratați”.
Iosefina Pascal: Ai vorbit de educație crezi că se va schimba mentalitatea?
Maria Mitu: „Peste noapte nu! Va dura ani de zile, generații pentru a schimba mentalitatea, dar dacă nu începem nici nu vom ajunge acolo”.
Iosefina Pascal: Te-ai gândit la numite modificări legislative?
Maria Mitu: Pentru ce a fost nu cred că ar trebui să arătăm cu degetul, oamenii care au abuzat poate că n-au știut. În schimb, pe noi în facultatea de Drept ne-a învățat că există o faptă ciclică. În momentul în care este o faptă și se repetă sancțiunile cresc. Noi suntem într-un moment în care trebuie să creștem sancțiunile, dar trebuie să avem și un control. În acest moment dacă vrem să stopăm abuzurile fie că vorbim de copii de vârstnici, ar trebui să începem printr-o sancționare”.
Iosefina Pascal: De ce ar fi vinovați: nu și-au făcut treaba, cea de control? Ar trebui să fie sancționați funcționarii și dacă nu își fac treaba și ignoră aceste atrocități?
Maria Mitu: „Oamenii care au ajuns să fie sancționați că nu și-au făcut treaba, la un moment dat au fost sancționați că și-au făcut-o, este o problemă de sistem.
Mi-aș dori să-i educăm pe cei care lucrează acolo să fie trăinuiți, acești oameni sunt expuși la rândul lor la niște oameni vulnerabili, au nevoie de mecanisme de protecție.
Nu cred că oamenii sunt neapărat de condamnat, poate că nu au știut, eu aș vrea să le acordăm o prezumție că ei sunt oameni buni, dar sistemul nu i-a învățat cum să se comporte”.
Iosefina Pascal: Cum vezi aplicată schema de redresare în România, ca cea din MB sau alocarea lunară a unor sume de bani?
Maria Mitu: „Am propus două opțiuni, una este exact ca cea din UK plafoane în funcție de traumele suferință iar a doua sub forma unei pensii prin care oamenii să fie remunerați lunar pentru abuzurile suferite. Va trebui ca la nivel de guvern să existe studii să înțeleagă, ei au mai multe studii pentru a implementa cea mai bună variantă.
Facilitarea accesului la educație și la terapii
Iosefina Pascal: „Crezi că statul are capacitatea și dorința, deschiderea să facă acest lucru?
Maria Mitu: „ Am avut șansa să discut cu niște oameni care deja știau această situație. Pasul următor ar fi reintegrarea și asta face parte din schema de redresare ca statul să faciliteze accesul la educație, chiar dacă nu mai au vârsta, să acceseze școli, să le faciliteze terapii, și multe alte facilități cum ar fi bilete de tren cum a fost cu deținuții politici.
Pentru integrare ar trebui să se facă cursuri să vedem la ce sunt buni. Ar putea exista niște cursuri și acești oameni să se reintgreze și să lucreze pentru societate. Majoritatea aveau această trauma că nu au educație”.
Iosefina Pascal: Acești tineri cu care ai vorbit crezi că ar putea fi un izvor emoțional, spiritual pentru alți tineri care se află în situațiile astea, un model cum că se poate ieși din mentalitatea de victimă?
Maria Mitu: „Mulți dintre ei și-au dorit, alții au învățat cu copii, în momentul când și-au dus copii la școală au învățat odată cu ei.
Iosefina Pascal: Ce ar trebui să facă cetățenii?
Maria Mitu: „Voluntariat! Sunt multe ONG-uri, dar totuși suntem la început și voluntariatul este important. Este greu să-ți găsești timp dar două ore înseamnă ceva. Nu trebuie foarte mult dar cu fiecare dintre noi se adună”.
Iosefina Pascal: „Crezi că în voluntariat ar trebuie implicați mai mult oamenii care denunță abuzurile? E nevoie de mai mult civism?
Maria Mitu: „Acum trebuie să ne gândim și la traumele din comunism, acum suntem într-o altă etapă, acum suntem într-o altă etapă, trebuie să sesizăm de zece ori să continuăm că până la urmă cineva va auzi”.
