Elena Oceanu
„Să nu îndrăznești să ieși din cuvântul meu!”, „E rușine!” Așa sunt cei mici îndemnați să-și suprime furia, supărarea, teama. Astfel, copilul va deveni adultul care va apela la ironie, bârfă, mici răutăți pentru a-și manifesta nemulțumirile
Agresivitatea pasivă nu se manifestă prin țipete, furie, manifestări violente și de multe ori se poate ascunde sub haina unor zâmbete false sau a unei aparente bună-voințe, a cărei naturalețe lipsește însă. „În cazul adulților agresivitatea pasivă se manifestă în viața de zi cu zi prin comportamente în general tolerate de către societate și de către cercul de cunoștințe: micile răutăți la adresa celorlalți, bârfa, ironia, disprețul, tendința de a judeca sau de a critica, dorința de control, tendința de a manipula, de a desconsidera reușitele altora, amânările îndeplinirii obligațiilor, sunt cele mai întâlnite forme ale agresivității pasive”, explică Monica Adriana Burcea, psihoterapeut de formare psihanalitică și trainer formator la Centrul de Terapie prin Râs Mandarin.
Aceste comportamente nu doar că îi vor face pe cei din jur să se îndepărteze de noi, dar în timp pot duce la depresie, egoism exacerbat, dorința de răzbunare, lipsa capacității de a ierta, creșterea anxietății. Persoanele cu agresivitate pasivă tind să dezvolte ticuri nervoase: rosul unghiilor, legănatul pe scaun, grimasele.
De ce apare
„Lipsa suportului familiar sau a susținerii familiei în copilărie nasc sentimente de insecuritate, frică, nemulțumire și copilul va deveni astfel adultul care va apela la reprimarea sau neexprimarea sentimentelor de teama de a nu fi exclus sau neacceptat”, adaugă Monica Burcea.
Alte două motive importante din cauza cărora apare agresivitatea pasivă sunt, potrivit psihoterapeutului, un loc de muncă în care nu sunt permise discuțiile libere și relațiile în care unul dintre parteneri face totul pentru a fi pe placul celuilalt. Expresii precum „Nu m-am supărat!”, „Credeam că ști”, „Tu vrei ca totul să fie perfect!” sunt folosite de acele persoane care își disimulează emoțiile din cauza faptului că se tem să exprime sincer ceea ce simt.
Negarea mâniei, acuzarea celuilalt de perfecționism, retragerile din discuție sunt modalități prin care unele persoane își descarcă subtil furia.
Enervarea celor din jur,
o satisfacție personală
Cea mai mare abilitate a persoanelor cu agresivitate pasivă este eliberarea mâniei prin intermediul frustrării celorlalți. Cu toții am întâlnit persoane care întârzie constant, care promit și apoi „uită” să-și respecte promisiunile sau care și-au făcut un scop din a judeca ținuta, comportamentul sau alegerile celorlalți. Aceste persoane par că adoptă în mod special anumite comportamente pentru a-i enerva pe cei din jur.
În momentul în care își manifestă furia, persoana cu agresivitate pasivă își „trăiește victoria”.
^ Indiciile care dau de gol o persoană cu agresivitate pasivă
n în general evită să spună ce gândește cu adevărat într-o discuție față în față;
n are tendința de a se răzbuna pe căi ascunse;
n acceptă cu deschidere o sarcină nouă, dar amână executarea acesteia foarte mult, uită sau sabotează acțiunea respectivă;
n este foarte tentată să dea vina pe cei din exterior, pe context, pe insuficiența resurselor pentru a-și justifica comportamentul;
n atacă prin remarci sarcastice și apelează la aluzii răutăcioase;
n are tendința de a planifica împreună cu ceilalți și îi lasă baltă în ultimul moment;
n în general, nu-și suportă șefii sau persoanele aflate în poziții autoritare;
n este un „fin observator” al defectelor și nereușitelor celorlalți.
Cum ne comportăm
cu o persoană răutăcioasă
Dacă am descoperit în cercul de prieteni o persoană cu un astfel de comportament este indicat să nu ne lăsăm cuprinși într-un joc al represaliilor reciproce. Ne irită? Ne enervează? Critică prea mult? Afișează dispreț față de ceea ce fac ceilalți? Dacă simte că îi ignorăm comportamentul sau ne prefacem că nu îl vedem, își va intensifica atacurile.
Psihoterapeutul Monica Burcea explică ce e de făcut când întâlnim o persoană cu agresivitate pasivă:
n Cel mai bun lucru pe care îl putem face este să-i vorbim cu amabilitate. Cu astfel de persoane este indicat să fim atenți cum spunem mai mult decât ce spunem. Pot avea tendința de a răstălmăci cuvintele astfel încât să-și demonstreze încă o dată nevinovăția sau de a înțelege cu totul și cu totul altceva.
n De mare ajutor poate fi și încurajarea exprimării sincere. Agresivitatea pasivă este în primul și în primul rând nemulțumire. Persoana este ironică, sarcastică sau disprețuitoare? Încurajați-o să se exprime deschis, să vorbească despre ceea ce o nemulțumește de fapt.
n Cereți-i părerea când este posibil! Persoana se va simți astfel respectată și va simți că poate participa la luarea unei decizii. Acest fapt este de ajutor întrucât agresivitatea pasivă se manifestă adesea prin contestarea tuturor deciziilor, a regulilor, a procedurilor.
Lăsați copiii să își exprime emoțiile!
Majoritatea copiilor au fost învățați încă de la o vârstă fragedă să-și suprime sentimentele considerate ca negative, cum ar fi furia, supărarea, resentimentele, teama și durerea: „Comportă-te ca un copil bine crescut!” Să nu îndrăznești să ieși din cuvântul meu!”, „E rușine!” sunt doar câteva exemple. Cei mici găsesc adesea diferite căi de a-și transforma resentimentele și a le redirecționa către exterior: o atitudine mai rebelă, tendința de a amâna îndeplinirea sarcinilor, nevoia de a nu se supune regulilor, disprețul, „uitarea” anumitor responsabilități. „Copiii au nevoie să-și exprime emoțiile și de aceea este recomandat ca fiecare părinte să petreacă timp cu copilul interesându-se nu doar de teme și de note, ci și de ceea ce simte copilul, despre relațiile acestuia cu prietenii, cu colegii de școală. Copiii trebuie încurajați să vorbească despre nemulțumirile, supărările și temerile lor”, explică Monica Burcea.
De asemenea, au nevoie să înțeleagă de ce anume li se aplică pedepse. Altfel, vor percepe comportamentul adultului ca fiind sever, dictatorial și vor fi nevoiți să găsească alte modalități de a se elibera de furie.
Micile răutăți la adresa celorlalți,bârfa, ironia, disprețul, tendința de a judeca sau de a critica, dorința de control, tendința de a manipula, de a desconsidera reușitele altora, amânările îndeplinirii obligațiilor sunt cele mai întâlnite forme ale agresivității pasive”.
Monica Adriana Burcea,
psihoterapeut de formare psihanalitică și trainer formator
