Boala care l-a ucis pe fotbalistul Patrick Ekeng

Medici de la Institutul Naţional de Medicină Legală(INML) au efectuat, luni, autopsia pe trupul fotbalistului Patrick Ekeng. S-a descoperit că Patrick Ekeng suferea de hipertrofie cardiacă, o boală care i-a provocat infarct miocardic.

Hipertrofia cardiaca se refera la marirea muschiului inimii, ca urmare a diferiti factori.

Desi este asociata deseori cu hipertensiunea arteriala cronica, hipertrofia cardiaca poate fi, de fapt, un raspuns fiziologic normal. In cele mai multe dintre cazuri, extinderea si ingrosarea muschiului inimii ar putea chiar sa declanseze decesul unei persoane.

Hipertrofia cardiaca este un raspuns a miocardului la diversi stimului fiziologici, patologici, mecanici si hormonali, care ingreuneaza activitatea inimii si contribuie la cresterea volumului de munca a acesteia. Raspunsul hipertrofic poate fi maladaptiv sau compensatoriu, in functie de caile de semnalizare specifice implicate.

Hipertrofia ventriculara este asociata cu un risc semnificativ crescut de dezvoltare a insuficientei cardiace, dar si a aritmiei maligne.

Hipertrofia cardiaca concentrica implica ingrosarea miocardului si rezulta in urma diminuarii marimii camerelor inimii, a ventriculului stang, dar si a celui drept. Conditia este deseori asociata cu decesul si poate contribui la aparitia insuficientei cardiace.

In majoritatea cazurilor, cresterea si extinderea in mod excesiv a muschiului cardiac este inregistrata la nivelul ventriculului stang si drept. Aceste zone sunt responsabile pentru pomparea sangelui: ventriculul stang pompeaza majoritatea cantitatii sangelui in corp, in timp ce ventriculul drept furnizeaza sange doar plamanilor. Hipertrofia inimii poate sa apara in fiecare din cele doua ventricule. Principala problema o reprezinta reducerea fluxului de sange de la si spre inima.

Consumul excesiv de energie si volumul crescut al activitatii cardiace pot determina extinderea marimii inimii, in incercarea de a se gestiona fluxul crescut de sange.

Hipertrofia inimii poate sa apara atat la sportivii care fac exercitii aerobice intense in mod regulat, dar si la persoanele care nu fac sport, ca rezultat al unor conditii patologice, inclusiv conditii care afecteaza valvele inimii. In aceste situatii, inima se mareste, in incercarea de a compensa cantitatea improprie de sange oxigenat.

Extinderea inimii este asociata cu abuz prelungit de alcool. Explicatia este faptul ca alcoolismul provoaca deficit de vitamina B1.

Hipertrofia cardiaca este un raspuns adaptativ al inimii la presiunea cauzata de stres, mutatii sarcomerice sau de alta natura, proteine sau pierderea de masa contractila, ca urmare a unui infarct anterior. Amplificarea hipertrofiei inimii poate insoti multe forme ale bolilor de inima, inclusiv boala ischemica, hipertensiune arteriala, insuficienta cardiaca, dar si boli ale valvelor inimii.

O cauza frecventa a hipertrofiei cardiace este tensiunea arteriala crescuta si stenoza valvelor inimii. Hipertensiunea arteriala crescuta poate afecta functia ventriculului stang, fapt ce poate sta la baza insuficientei cardiace.

Alte cauze ale hipertrofiei patologice sunt mutatiile genetice si leziunile ischemice care pot duce la moartea monocitelor.

Manifestarile hipertrofiei cardiace pot include:

• scurtarea respiratiei in mod special in timpul realizarii exercitiilor fizice si a efortului fizic
• dureri toracice in timpul efortului fizic
• lesin, mai ales in timpul exercitiilor fizice sau a efortului fizic
• ameteala
• oboseala
• palpitatii.

Medicul care suspecteaza prezenta hipertrofiei cardiace va pune diagnosticul bolii in functie de istoricul familial al pacientului, simptomelor pe care acesta le manifesta, modificarile care apar in urma electrocardiogramei, a radiografiei toracice sau a ecocardiografiei.

Dupa ce a fost confirmat diangosticul ar putea fi necesara realizarea altor teste pentru a se evalua severitatea starii de sanatate a bolnavului. Printre acestea se numara scanarea cu ultrasunete Doppler care evalueaza circulatia sangelui prin ventriculele inimii.

Printre complicatiile bolii se pot numara:

• aritmiile – ca urmare a modificarii muschiului inimii si a structurii anormale a celulelor cardiace, este perturbata functionarea normala a sistemului electric al inimii.
• moartea subita – aceasta poate fi rezultatul tahicardiei ventriculare sau a fibrilatiei ventriculare
• obstructionarea fluxului de sange
• regurgitare de valva mitrala
• insuficienta cardiaca
• slabirea si ineficienta muschiului inimii, de-a lungul timpului, ca urmare a extinderii ventriculului afectat si a scaderii capacitatii acestuia de a pompa.

Tratamentul hipertrofiei cardiace depinde de starea generala de sanatate, precum si de simptomele manifestate. Cel mai frecvent sunt folosite pentru hipertrofia cardiaca, medicamentele eliberate pe baza de prescriptie medicala recomandate de medicul cardiolog, dar si interventia chirurgicala.

Masurile de tratament recomandate includ:

• obiceiuri alimentare sanatoase
• odihna adecvata
• evitarea alcoolului
• mentinerea unei greutati normale
• realizarea in mod constant a exercitiilor fizice.

Medicamentele prescrise de medic au rolul de a relaxa muschiul inimii si de a incetini ritmul cardiac, astfel incat inima sa poata pompa sange in corp, mult mai eficient. Medicamentele vor fi recomandate in functie de nevoile fiecarui bolnav.

Medicamentele pentru tensiunea arteriala si cele care au rolul de a regla bataile inimii sunt printre cel mai frecvent utilizate medicamente in tratarea problemelor cardiace. Pot fi utilizate si beta-blocante si blocante ale canalelor de calciu pentru relaxarea muschiului inimii, pentru ca circulatia sanguina sa se imbunatateasca.

Mai pot fi prescrise si antibiotice pentru a se reduce riscul aparitiei endocarditei bacteriene.

Se va evita tratamentul cu anumite medicamente, cum ar fi nitratii, intrucat acestia pot contribui la scaderea tensiunii arteriale sau cu digoxina, pentru ca aceasta creste forta de contractie a inimii.

Interventia chirurgicala poate fi, adesea, o parte necesara a tratamentului hipertrofiei cardiace. In scopul reglarii batailor inimii poate fi necesara implantarea cardiaca a unui stimulator cardiac sau a unui defribrilator in cavitatea toracica.

Alte proceduri chirurgicale pot implica indepartarea tesutului cardiac care a crescut in exces sau distrugerea acestuia prin utilizarea de preparate injectabile. Exista potentiale riscuri semnificative, care pot fi asociate cu orice tip de interventii chirurgicale care implica inima.