Tulburare obsesiv-compulsivă (TOC)

Tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC) este o afecțiune de sănătate mintală/boală psihică în care aveți gânduri nedorite frecvente care vă fac să efectuați comportamente repetitive. Tratamentul pentru TOC implică de obicei psihoterapie și medicamente. Cu cât TOC este diagnosticat și tratat mai devreme, cu atât perspectivele sunt mai bune.

Ce este tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC)?

Tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC) este o afecțiune în care aveți dese gânduri și senzații nedorite (obsesii) care vă determină să realizați comportamente repetitive (compulsii). Comportamentele repetitive pot interfera semnificativ cu interacțiunile sociale și îndeplinirea sarcinilor zilnice.

TOC este de obicei o afecțiune (cronica) pe tot parcursul vieții, dar simptomele pot apărea și dispărea în timp.

Toată lumea experimentează obsesii și compulsiuni la un moment dat. De exemplu, ești obișnuit să verificați ocazional soba sau încuietorile. De asemenea, oamenii folosesc adesea expresiile „obsedant” și „obsedat” în conversațiile de zi cu zi. Dar TOC este mai extrem. Poate dura ore întregi din ziua unei persoane. Se pune în calea vieții și activităților normale. Obsesiile în TOC sunt nedorite, iar persoanelor cu TOC nu le place să efectueze comportamente compulsive.

Care este diferența dintre TOC și OCPD?

Chiar dacă sună similar, tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC) și tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă (OCPD) sunt afecțiuni diferite.

OCPD este o tulburare de personalitate care provoacă o preocupare extinsă pentru perfecționism, organizare și control.

Persoanele cu TOC sunt de obicei conștiente de faptul că obsesiile și compulsiile lor sunt problematice și acceptă că au nevoie de ajutor profesional pentru a trata această afecțiune.

Persoanele cu OCPD, de obicei, nu cred că este ceva în neregulă cu comportamentul și convingerile lor.

Pe cine afectează TOC?

TOC poate afecta pe oricine. Vârsta medie de debut este de 19 ani. Aproximativ 50% dintre persoanele cu TOC încep să aibă simptome în copilărie și adolescență.

Este rar ca cineva să dezvolte TOC după vârsta de 40 de ani.

Cât de frecventă este tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC)?

Tulburarea obsesiv-compulsivă este relativ frecventă. Afectează 1,6% până la 2,3% din populația generală a SUA, potrivit Cleveland Clinic.

Care sunt simptomele TOC?

Principalele simptome ale TOC sunt obsesiile și compulsiile care interferează cu activitățile normale. De exemplu, simptomele vă pot împiedica adesea să ajungeți la lucru la timp. Sau este posibil să aveți probleme cu pregătirea pentru culcare într-un timp rezonabil.

Poate știți că aceste simptome sunt problematice, dar nu le puteți opri. Simptomele TOC pot să apară și să dispară, să se amelioreze în timp sau să se agraveze în timp.

Dacă dumneavoastră sau copilul dumneavoastră aveți simptome de TOC care interferează cu viața de zi cu zi, ar trebui să discutați cu un furnizor de asistență medicală.

Obsesii în TOC

În TOC, obsesiile sunt gânduri nedorite, intruzive sau imagini mentale care provoacă anxietate intensă. Persoanele cu TOC nu pot controla aceste gânduri. Majoritatea persoanelor cu TOC realizează că aceste gânduri sunt ilogice sau iraționale.

Exemplele comune includ:

• Frica de a intra în contact cu substanțe considerate contaminate, cum ar fi germenii sau murdăria.
• Frica de a vă face rău dvs. sau altcuiva pentru că nu sunteți suficient de atent sau pentru că veți acționa dintr-un impuls violent.
• Gânduri nedorite sau imagini mentale legate de sex.
• Frica de a greși.
• Preocuparea excesivă a moralității („corect sau greșit”).
• Sentimente de îndoială sau dezgust.
• Preocuparea excesivă cu orientarea dvs. sexuală sau identitatea de gen.
• Nevoie de ordine, curățenie, simetrie sau perfecțiune.
• Nevoia de asigurare constantă.

Compulsii în TOC

În TOC, compulsiile sunt acțiuni repetitive pe care simți că trebuie să le faci pentru a ușura sau a scăpa de obsesii.

Persoanele cu TOC nu doresc să efectueze aceste comportamente compulsive și nu primesc plăcere de la ele. Dar simt că trebuie să le execute sau anxietatea lor se va agrava. Compulsiile ajută doar temporar, totuși. Obsesiile revin curând, declanșând o întoarcere la compulsii.

Compulsiile consumă timp și împiedică activitățile importante pe care le prețuiești. Nu trebuie să se potrivească cu conținutul obsesiilor tale.

Exemplele includ:

• Aranjați lucrurile într-un mod foarte specific, cum ar fi articolele de pe comoda dvs.
• Scăldatul, curățarea sau spălarea mâinilor din nou și din nou.
• Colectarea sau tezaurizarea articolelor care nu au valoare personală sau financiară.
• Verificarea în mod repetat a lucrurilor, cum ar fi încuietori, întrerupătoare și uși.
• Verificați în mod constant că nu ați făcut rău cuiva.
• Căutând  în mod constant liniște.
• Ritualuri legate de numere, cum ar fi numărarea, îndeplinirea unei sarcini de un anumit număr de ori sau preferarea sau evitarea excesivă a anumitor numere.
• Rostitul anumitor cuvinte sau rugăciuni în timp ce faci sarcini care nu au legătură.

Compulsiile pot include și evitarea situațiilor care declanșează obsesii. Un exemplu este refuzul de a da mâna sau de a atinge obiecte pe care alți oameni le ating mult, cum ar fi clanțe.

Cauzele de aparitie a tulburarii obsesiv-cumpulsive

Comportamentul obsesiv-compulsiv nu are o cauza de aparitie cunoscuta pe deplin. De fapt, specialistii vorbesc de cateva motive care conduc la aparitia bolii OCD:

• Biologice – modificarile chimiei corpului sau ale functiei creierului;
• Genetice – nu toate genele considerate vinovate au fost identificate pana in prezent;
• De invatare – obsesia compulsiva poate sa fie invatata de la cineva din familie sau pe parcursul vietii si poate fi replicata apoi ca model. Odata instalata este greu de oprit.

Factori de risc

Factorii de risc care pot contribui la aparitia tulburarii obsesiv-compulsive vizeaza:

• istoric familial;
• evenimente stresante sau traumatizante;
• alte tulburari de sanatate mintala existente – anxietate, depresie, abuz de substante, tulburari de tic.

Alaturi de acestea, considerate principale mai sunt si alti factori de risc care pot contribui la aparitia sindromului obsesiv-compulsiv:

• personalitatea – perfectionistii, cei care se simt foarte responsabili, dar si cei cu multe incertitudini sunt supusi unui astfel de risc;
• schimbari in viata legate de o relatie, locuinta sau job;
• abuzul sau neglijenta din copilarie;
• decesul unui apropiat;
• probleme la scoala sau la locul de munca;
• leziune traumatica la nivelul creierului;
• hiperactivitate in anumite regiuni ale creierului;
• nivel scazut de serotonina – substanta responsabila de mentinerea echilibrului mintal;
• simptome neuropsihiatrice acute din copilarie – infectiile cu streptococi pot fi un factor declansator, dar si alte infectii pot fi considerate raspunzatoare pentru comportamentul obsesiv-compulsiv.