În ultimii ani, incidența bolilor inflamatorii intestinale (BII) a crescut în rândul tinerilor, inclusiv la copii şi adolescenţi. Predispoziţia genetică este doar una dintre cauzele apariţiei acestora. Cei mai importanţi factori declanşatori sunt legaţi de mediu şi de stilul de viaţă. Factori precum fumatul, antibioticele în exces, alimentaţia sau stresul afectează flora intestinală într-un mod de cele mai multe ori ireversibil.
„În cazul bolilor intestinale inflamatorii, din care fac parte boala Crohn şi rectocolita ulcero-hemoragică, una dintre problemele majore este legată de diagnosticare. În foarte multe situații, pacienţii trec prin mai multe examinări înainte de a primi diagnosticul corect. Pot trece câteva luni sau chiar ani, întrucât simptomele BII sunt insuficient cunoscute iar uneori simptomatologia poate fi comună cu a altor afecţiuni ale tractului gastrointestinal. Cu o diagnosticare corectă şi un tratament adecvat stabilit de comun acord cu medicul curant, pacienţii cu BII pot avea o viaţă normală. În plus, aceştia nu vor avea nevoie de spitalizări frecvente, ceea ce va reduce din costurile suportate de sistemul de sănătate”, a declarat Prof. Dr. Mircea Diculescu Preşedintele Societăţii Române de Gastroenterologie şi Hepatologie.
Jumătate dintre pacienţii cu BII experimentează frecvent recidive ale bolii şi de multe ori manifestă şi alte afecţiuni intestinale. Aproximativ 53% dintre pacienţii cu boala Crohn necesită spitalizare la 10 ani după diagnosticare, 30-50% dintre pacienţi au nevoie de intervenţii chirurgicale şi până la 20% dintre aceştia necesită o a doua operaţie în 5-10 ani. În cazul a 20-40% dintre pacienţi, BII sunt asociate cu apariţia unor altor afecţiuni, precum cele ale ochilor, articulaţiilor sau pielii.
Bolile inflamatorii intestinale sunt tulburări gastro-intestinale cronice care se manifestă prin dureri abdominale, diaree (care poate să dureze săptămâni sau chiar luni întregi), incontinenţă, pierdere în greutate, oboseală. BII au impact asupra vieții personale a pacienţilor, dar se resfrâng atât asupra asupra vieţii lor profesionale şi a capacităţii de a munci, cât şi asupra relaţiilor sociale. În final, pacientul devine o povară pentru sistemul de sănătate şi întreaga societate. La nivel european, statisticile arată că 10% dintre pacienţii cu BII sunt şomeri, iar cei care muncesc au, în general, între 3 şi 6 săptămâni concediu medical pe an.
În România sunt aproximativ 5000 de pacienţi diagnosticaţi cu bolile Crohn şi rectocolită ulcero-hemoragică, dintre care 1000 sunt înregistraţi în Registrele Naţionale. În acest moment, este estimat că 2.5 – 3 milioane de persoane suferă de BII la nivelul întregii Europe.
