Un pacient este considerat bruxoman atunci când obiceiul este frecvent, iar forțele sunt sufi cient de intense pentru a produce consecințe distructive și complicații ce implică tratamente
speciale Carmen Anghel
Despre bruxismul la adulţi şi copii, cauze, consecinţe şi tratament am discutat cu dr. Florentina Ivan, stomatolog. Bruxismul este definit că „frecarea parafuncțională a dinţilor şi ca un obicei oral care constă în strângerea, frecarea sau atingerea ritmică involuntară şi nefuncţională a dinţilor în alte momente decât cele funcţionale, cu contact dento-dentar, ceea ce determina trauma ocluzală”. Sunt două tipuri de bruxism: – diurn, ce se manifestă prin încleştarea dinţilor şi a maxilarului ca reacţie la diverşi stimuli. – nocturn, caracterizat de scrâşnirea automată a dinţilor şi contrac- ţii ritmice a maxilarelor. Ambele implică un contact puternic între suprafețele dentare. Un pacient este considerat bruxoman atunci când obiceiul este frecvent, iar forțele sunt suficient de intense pentru a produce consecințe distructive și complicații ce implică tratamente speciale.
Simptomatologia
Bruxismul nocturn – de obicei se manifestă în perioadele de trezire din timpul somnului, ceea ce indică şi o tulburare de somn şi se poate asocia cu: vorbitul în somn, halucinaţiile hipnagogice şi comportamentul violent în timp ce pacientul doarme. Episoadele sunt mai frecvente în timpul somnului superficial, cu mişcări rapide ale globilor oculari şi vise, durează circa 5 minute şi se repetă în cursul unei nopţi la interval de circa 90 de minute. Este asociat şi cu un consum regulat de alcool, tutun sau cofeină. Bruxismul diurn – este încadrat în categoria ticurilor sau para funcțiilor asociate stresului de diferite cauze, în special în situaţii emoţionale intense. Durerile au caracter surd și intensitate ascendentă și apar după circa 30 minunte de contracții provocate, sunt exarcerbate de temperaturi joase și pot dura până la o săptămâna. Alte simptome: cefaleea este întodeauna prezentă, spasme şi dureri musculare ce interesează adesea şi muşchii gâtului, pot apărea leziuni de decubit la protezele mobilizabile. Foarte mulți dintre cei afectați nu au nici cea mai vagă idee cu privire la ticul lor, deoarece scrâșnirea din dinți se produce mai ales în timpul nopții. Este necasar că pacientul să fie supus unui examen complet, multidisciplinar, neurologic, psihologic, endocrinologic, stomatologic pentru a putea să beneficieze de un tratament cu rezultate cât mai bune.
DIAGNOSTIC
Una dintre dificultățile întâmpinate de medicul stomatolog este stabilirea tipului de bruxism diurn sau nocturn, precum și diferența dintre bruxismul diurn și semnele timpurii ale bolii Parkinson sau alte boli neurodegenerative precum atrofia sistemică multiplă sau dischinezia tardivă (tremor al buzelor, limba, mandibulă) – consultul neurologului în astfel de cazuri fiind imperios necesar. Diagnosticarea semnelor precoce ale bruxismului și uzurii dinților, identificarea factorilor de exacerbare și intervenția în scopul stopării procesului, alături de prevenirea agravării afecțiunii au o deosebită importanță. Diagnosticul pozitiv se realizează luând în considerare:
– anamneză, folosirea unor chestionare
– examen clinic care confirmă prezența uzurii dentare
– polisomngrafie și înregistrarea audiovideo a activității activității musculare
– provocarea parafuncției
– biofeedback pozitiv
– gutieră ocluzală sablată pe care se observă la început suprafețele de abraziune nocturnă
BRUXISMUL LA COPII
De cele mai multe ori, copiii nici nu sunt conştienţi că scrâşnesc din dinţi, mai degrabă părinţii sunt cei care observă acest obicei. Cel mai important indiciu că un copil suferă de bruxism este scrâşnirea dinţilor în timpul somnului sau/şi ziua, dar mai sunt şi alte semne. Cel mai adesea, bruxismul încetează odată ce se finalizează erupţia dinţilor permanenţi – de altfel, stomatologii nici nu tratează bruxismul la copiii mici dacă nu creează probleme deosebite. În general, nu afectează dantură definitivă, dar e bine că medicul stomatolog să fie informat și să țină copilul sub observaţie pentru a se putea interveni în caz de nevoie.
Cauze
Nu s-au putut stabili cauze precise pentru acest obicei, deși au fost efectuate multe studii pe această tema, însă bruxismul a putut fi asociat cu mai mulți factori:
– Tratamente medicamentoase: folosirea pe termen lung a L-dopa de către pacienții cu Parkinson, folosirea cronică a neurolepticelor de către pacienții cu probleme psihice, amfetamina;
– Nicotina stimulează activitățile centrale dopaminergice, ceea ce explică faptul că fumătorii au episoade de bruxism de două ori mai multe decât nefumătorii și de cinci ori mai multe noaptea;
– Factorii psihosociali – depresia, probleme de somn, emoțiile (pozitive sau negative), stresul, sarcinile solicitante, oboseală, tensiunea, furia, supărarea, durerea, frustrarea, agitația, anxietatea, frică, evenimentele marcante sau schimbările în familie ori la școală ;
– Dinții nealiniați corect sau în erupție, schimbarea dinților de lapte cu cei permanenți, dezvoltarea inegală a oaselor maxilare.
– Blocarea parțială a căilor aeriene, prin răceli (amigdale mărite) sau polipi;
– Complicație a altei boli: Parkinson sau Huntington.
SIMPTOME
-Calitate scăzută a somnului
– Distrucții dentare: erodarea smalțului cu apariția unor fațete de abraziune patologică și chiar fisuri în smalț mergând până la fracturi dentare. Acest proces este exacerbat de câțiva factori, incluzând prezența acidului în dietă, salivația redusă și anumite medicamente.
– Hipersensibilitate dentară, pulpițe sau gangrene pulpare prin expunerea dentinei intraoral, lezarea mucoasei jugale și a părților moi produse de marginile ascuțite ale dinților abrazați, indentații la nivelul limbii.
– Scăderea fluxului salivar.
– Pierderea obturațiilor dentare, fracturi ale lucrărilor protetice.
– Afectarea articulației temporomandibulare cu dureri de urechi și la nivelul musculaturii gâtului.
– Cefalee recurentă, dureri faciale.
– Dificultăți în deschiderea și închiderea gurii
-Mobilitate dentară patologică, poate agrava o boală parodontală preexistentă.
TRATAMENT
Terapia ocluzală – cuprinde o serie de intervenţii prin care se urmăreşte obţinerea unor relaţii armonioase între suprafeţele ocluzale. Astfel, folosirea unei gutiere în timpul somnului este cel mai simplu mod de a atenua efectele negative ale bruxismului prin protecţia dinţilor, a obturaţiilor dentare şi a lucrărilor dentare.
Sfatul medicului dentist: „Este foarte posibil să găsiţi soluţia cea mai rapidă împotriva bruxismului la un cabinet de ortodonție. În mod normal vi se va face o analiză ocluzală (computerizată), iar medicul stomatolog va stabili tipurile de ajustări necesare. Veţi descoperi că procedurile sunt personalizate, analizele sunt foarte complexe, iar rezultatele, mai rapide decât v-aţi aştepta.” Tehnici de reducere a stresului. Pe lângă soluţia gutierelor speciale, există posibilitatea de a apela la yoga, hipnoterapie, acupunctură, masaj medical (sau auto-masaj) şi la diverse tehnici de relaxare şi exerciţii pentru gât, maxilare, musculatura feței etc. Se pare că, în cazul în care bruxismul este cauzat de stres și încordare, oboseală şi probleme de somn, aceste alternative terapeutice pot ajuta. Eficacitatea acestor metode este încă dezbătută pentru că nu există deocamdată studii şi experimente concludente.
Biofeedback-ul – se bazează pe principiul conform căruia bruxomanii pot să- şi schimbe comportamentul, atunci când un stimul îi face conştienţi de activitatea nefuncţională a musculaturii mandibulare.
Tratamentul medicamentos – medicamentele cu efect paralizant asupra musculaturii prin inhibarea eliberării acetilcolinei la joncţiunea neuromusculară ( toxina botulinică) scad activitatea bruxistica. Suplimentele nutritive au efect în cazul bruxismului: magneziul are rol vital în funcţionarea nervoasă şi musculară, calciu şi vitamina B5 administrate în mod regulat duc la scăderea semnificativă a episoadelor de bruxism.
