Burnout-ul și consecințele sale. Cât este de devastatoare acest tip de epuizare

Burnout-ul și consecințele sale. Cât este de devastatoare acest tip de epuizare
Burnout-ul și consecințele sale. Cât este de devastatoare acest tip de epuizare

Sindromul burnout, cunoscut și ca sindromul epuizării este o consecință a dezechilibrului dintre cerințe, resurse și gradul de satisfacție profesională.

În anul 1970, pentru prima dată termenul de burnout a fost folosit de Herbert Freudenberger, psiholog american. Astăzi, se consideră că sindromul burnout nu se restrânge la anumite categorii profesionale ci poate afecta orice individ expus pentru prea mult timp stresului.

Burnout-ul este un concept adesea utilizat în psihologie pentru a descrie suprasolicitarea unei persoane la locul de muncă.

În literatura de specialitate, burnout-ul a fost definit ca un sindrom tridimensional, alcătuit din epuizare emoțională, cinism – depersonalizare – și lipsa autoeficacității, aceasta dezvoltându-se ca răspuns la stresul cronic ocupațional. Epuizarea face referire la sentimentul de a fi secătuit din punct de vedere emoțional și fizic, dar și o reală lipsă de energie. Cinismul se caracterizează printr-o atitudine distantă față de locul de muncă, persoana în cauză fiind nemotivată la birou. Autoeficacitatea profesională scăzută include sentimente de inadecvare și incompetență asociate cu o pierdere a încrederii în sine. Concret, burnout-ul este considerat un rezultat al stresului prelungit, fiind cauzat de nepotrivirea pe termen lung între cerințele asociate cu locul de muncă și resursele angajatului”, ne-a explicat psihologul Alex Ștefan.

Totodată, stresul constituie a doua cea mai frecvent raportată problemă de sănătate la locul de muncă din Europa. De asemenea, nici România nu stă mai bine la acest capitol.

Viața de familie are de suferit

În strânsă legătură cu solicitările profesionale ale societății de astăzi, burnout-ul tot mai des întâlnit în rândul angajaților se traduce prin sentimente de epuizare psihică ce au repercursiuni în ceea ce privește productivitatea în muncă, dar și calitatea vieții angajatului. Un element aflat în strânsă legătură cu acest sindrom îl reprezintă stresul. Un angajat stresat va da mai puțin randament la locul de muncă, va căuta anumite refugii nesănătoase de genul alcoolului, drogurilor etc. Sau, angajatul simte chiar nevoia unui concediu medical sau schimbarea locului de muncă numai să scape de presiunea psihică de acolo. Totodată aceste elemente sunt în strânsă legătură cu viața de familie a individului, problemele răsfrângându-se și în această direcție. Aflate în strânsă legătură toate acestea vor căpăta un efect de spirală influențându-se una pe cealaltă. Este esențial ajutorul dat de familie,” ne-a explicat psihologul Alex Ștefan.

Principalele simptome sunt: 

  • Lipsa energiei și constatarea epuizării la nivel emoțional.
  • Semnele epuizării sunt prezente încă de la primele orele ale dimineții, chiar dacă persoana în cauză a dormit suficient de mult timp.
  • La birou persoana în cauză va avea o productivitate scăzută.
  • O lipsă acută a interesului de socializare cu colegii la locul de muncă.
  • Anxietate puternică resimțită duminică seara și bucurie în serile de vineri.
  • Problemele de la birou sunt aduse și în mediul familial.
  • Apariția cinismului.
  • Frustrare legată de activitățile de la serviciu.
  • Uneori noaptea există episoade de insomnie.
  • Dimineața sunt prezente durerile de cap.
  • Refugierea în obiceiuri nesănătoase: alimentare, alcool, droguri.

Care sunt principalele cauze:

Acestea sunt individuale și țin de fiecare persoană în parte, de puterea fiecăruia de a face față provocărilor mediului profesional, cât și de personalitatea individului în cauză.

  • Mediu de lucru extrem de stresant, cu multe sarcini grele.
  • Deadline-uri strânse și volum mare de muncă. Nu există munca în echipă.
  • Program de lucru prelungit.
  • Nivel scăzut de salarizare care naște frustrări.
  • Lipsa valorizării propriilor sarcini și activități.
  • Slaba capacitate de rezistență la stres.
  • Lipsa încrederii în forțele proprii, sentiment de stimă scăzut.
  • Lipsa timpului liber.

Există tratament?

Da, există susțin specialiștii. Aceștia susțin că psihoterapia cognitiv-comportamentală poate să aibă succes, însă sunt și alte metode care au o rată de reușită mare. Tratamentul ține strict de fiecare persoană în parte.

“În primul rând burnout-ul trebuie identificat, persoana în cauză trebuie să vadă că are o problemă și să conștientizeze că trebuie să caute ajutor. Discuția cu un psihoterapeut în astfel de perioade în care nu ne mai simțim bine <<în pielea noastră>> ne poate oferi un real ajutor. Odată identificată problema soluțiile le poate identifica în mod individual fiecare persoană, evident cu ajutorul susținut al terapeutului. De asemenea, individul în cauză trebuie să ia o pauză de la tot ceea ce îl stresează și îl deranjează la locul de muncă. Practic, tratamentul sindromului este axat pe tehnici de relaxare a sistemului nervos central, echilibrarea imunității și imunizarea psihicului, îmbunătățirea capacității de concentrare și memorare, restabilirea echilibrului psiho-afectiv”, a mai spus psihologul.

59 distribuiri
comentarii pe aceasta pagina postate direct pe Facebook
powered by Binbox