Din cuprinsul articolului
Pe 12 decembrie 2025, Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe Sfântul Spiridon al Trimitundei, unul dintre cei mai cunoscuți, iubiți și apropiți sfinți ai creștinătății. Ziua este marcată în calendar cu cruce neagră, semn al sărbătorilor importante, iar tradiția populară și mărturiile contemporane îi întăresc renumele de sfânt al minunilor simple, dar rapide, pe care credincioșii îl invocă mai ales în momente de cumpănă, boală sau lipsuri.
Sfântul Spiridon este numit și „sfântul călător”, pentru că tradiția spune că „își părăsește racla” pentru a-i ajuta pe cei care îl chemă cu credință. Această credință rămâne una dintre particularitățile fascinante ale cultului său, prezentă atât în surse vechi, cât și în mărturii din zilele noastre.
Sfântul Spiridon s-a născut în jurul anului 270, în localitatea Aski din Cipru, într-o familie modestă. A crescut în simplitate, lucrând ca cioban și fiind cunoscut ca un om curat la suflet, ospitalier și milostiv. Pierderea soției, o durere profundă care i-a marcat viața, l-a îndreptat către o existență dedicată total lui Dumnezeu.
Prin blândețea lui, dar și prin înțelepciunea neobișnuită pentru un om neșcolit, Spiridon a fost ales episcop al Trimitundei, o cetate de lângă Pafos. A condus comunitatea creștină cu o simplitate care a rămas proverbială. Multe dintre minunile sale s-au petrecut în această perioadă, iar oamenii îl vedeau ca pe un părinte apropiat și drept.
În timpul persecuțiilor împotriva creștinilor, Sfântul Spiridon a fost arestat, bătut și închis. A răbdat toate chinurile fără să renunțe la credință, iar mărturisirea sa a rămas exemplară. După încetarea persecuțiilor, și-a continuat activitatea pastorală, fiind cinstit pentru puterea cuvântului său, pentru luciditatea cu care apăra dreapta credință și pentru minunile sale, dintre care multe au fost consemnate de istoricii Bisericii.
S-a mutat la Domnul pe 12 decembrie 348, lăsând în urmă o moștenire spirituală puternică, ce a dăinuit aproape două milenii.
Moaștele sale au rămas în Cipru până în secolul al VII-lea, când invaziile arabe au determinat mutarea lor la Constantinopol. Trupul sfântului a fost cinstit acolo timp de secole, reprezentând un izvor de binecuvântare pentru întreaga lume ortodoxă.
După cucerirea Constantinopolului de către otomani, în anul 1453, moaștele au fost duse în insula Kerkyra (Corfu), unde se află și astăzi, într-o biserică devenită loc de pelerinaj pentru credincioși din întreaga lume. Până în zilele noastre, Sfântul Spiridon este ocrotitorul insulei, iar localnicii sunt martorii numeroaselor minuni care se petrec la racla sa.
„Sfântul călător”: papucii tociți și minunile care continuă în taină
Una dintre tradițiile cele mai impresionante este schimbarea anuală a încălțărilor Sfântului Spiridon. Pe 12 decembrie, papucii sunt înlocuiți deoarece se tocesc în mod inexplicabil, ca și cum sfântul ar fi mers mult. Această uzură, suprinzătoare pentru un trup neînsuflețit, a alimentat credința conform căreia Spiridon „pleacă” din raclă pentru a-i ajuta pe cei care îl cheamă în rugăciune.
Clerici și pelerini povestesc că trupul său este uneori cald sau are urme de praf, ca și cum s-ar fi întors dintr-o călătorie. De aici provine și supranumele de „sfântul călător”, o denumire care exprimă apropierea profundă a sfântului față de oameni.
Sfântul Spiridon este considerat un mare făcător de minuni, fiind chemat mai ales în situații-limită. Credincioșii se roagă lui:
- pentru vindecarea bolilor grave,
- pentru alinarea durerilor sufletești,
- pentru rezolvarea problemelor materiale,
- pentru pace în familie,
- pentru luminare în deciziile dificile,
- pentru ajutor la vreme de încercare și singurătate.
Numeroase mărturii contemporane vorbesc despre intervențiile lui rapide, neașteptate, uneori chiar miraculoase.
Rugăciune puternică către Sfântul Spiridon – pentru vindecare și ocrotire
„Apărătorului credinței să-i aducem din inimă mulțumire și să-i cântăm: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni! Vrednicule păstor al Bisericii, venim către tine cu inimă smerită și ne rugăm să ne binecuvântezi, așa cum ai făcut cu nenumărați credincioși de-a lungul veacurilor.
Nădejde a celor care și-au pierdut nădejdea, mângâiere a celor necăjiți, întinde mâna ta dătătoare de vindecare și roagă-te pentru sufletele noastre. Bucură-te, cel ce slujești împreună cu îngerii! Bucură-te, că și între oameni lucrezi cu putere! Bucură-te, că trupul tău sfânt rămâne mărturie vie a minunilor tale! Amin.”
