Din cuprinsul articolului
Pentru multe femei, visul de a deveni mamă este motorul care le dă putere să treacă peste ani de așteptări, tratamente și emoții copleșitoare. Uneori, însă, în ciuda tuturor încercărilor – fie pe cale naturală, fie prin proceduri de fertilizare in vitro (FIV), sarcina întârzie să apară. În aceste momente, medicii specialiști pot propune o alternativă: fertilizarea in vitro cu ovocite donate.
Dr. Andreas Vythoulkas, medic specialist obstetrică-ginecologie cu supraspecializare în infertilitate, detaliază când și de ce se recomandă această procedură, care sunt șansele reale de reușită și cum ar trebui să privească femeile această soluție de a obține sarcina.
În ce condiții se recomandă FIV cu ovocite donate și care sunt șansele de reușită
„FIV cu ovocite de la donatoare este o soluție la care se apelează atunci când rezerva ovariană a pacientei este epuizată sau de o calitate foarte slabă, ceea ce face imposibilă obținerea unei sarcini cu propriile ovocite.
Cel mai des, vorbim despre femei care au peste 40 de ani, dar nu doar vârsta este criteriul. Sunt și cazuri de menopauză precoce, boli genetice sau paciente care au urmat tratamente oncologice care au afectat ireversibil ovarele”, explică dr. Vythoulkas.
Procedura este similară cu FIV „clasic”, cu propriile ovocite, doar că în loc să fie recoltate ovocite de la pacientă, se folosesc ovocitele donate de o altă femeie tânără și sănătoasă, atent selectată.
Aceste ovocite se fertilizează cu sperma partenerului sau cu spermă de la donator, dacă e cazul, iar embrionii obținuți sunt transferați în uterul pacientei. Ea va urma anterior o schemă de tratament hormonal pentru a pregăti corespunzător endometrul în susținerea sarcinii.
„După 38-40 de ani, șansele de a obține sarcina cu propriile ovocite scad dramatic. Statistic, o femeie de 40 de ani are în jur de 5-10% șanse de a obține o sarcină cu propriile ovocite prin FIV, iar după 43-44 de ani, acest procent devine aproape zero. În schimb, cu ovocite donate, șansele cresc la 60-80%, aproape la fel ca în cazul unei femei mai tinere. Aceasta este diferența majoră și motivul pentru care multe paciente reușesc, în final, să devină mame prin această metodă, adaugă medicul.
„Dar nu sunt ale mele…” Cum poate fi depășită bariera emoțională?
Pentru o femeie care a încercat ani la rând să devină mamă, decizia de a folosi ovocite donate poate fi foarte grea. Unele cupluri aleg să adopte un copil, altele chiar renunță complet la ideea de a mai fi părinți, numai să nu aleagă varianta cu material genetic obținut de la donatoare.
„Fiecare femeie vine cu povestea ei, cu speranțe, cu dureri. Este firesc să existe un moment de ezitare, pentru că vorbim despre o genetică diferită de cea a mamei. Dar eu le explic că un copil nu este doar o moștenire genetică. Este, mai ales, o moștenire emoțională. Fătul se dezvoltă în uterul mamei, mama este cea care îi dă viață, îl simte, îl hrănește și îl iubește necondiționat încă din primele clipe. Legătura dintre mamă și copil nu se măsoară în ADN, ci în iubire și în dorința de a-l aduce pe lume”, explică doctorul Andreas Vythoulkas.
Știința ne arată că există și așa-numitul efect epigenetic – mediul uterin al mamei influențează expresia genetică a embrionului. Cu alte cuvinte, chiar dacă materialul genetic nu este al mamei, corpul ei participă activ la dezvoltarea și „modelarea” copilului
