Din cuprinsul articolului
Afirmația „Când mă enervez, mă înțeapă inima” poate fi interpretată în mai multe moduri și ar putea avea diferite explicații. Însă, este important să reținem că senzațiile de înțepături sau disconfort în zona inimii pot avea diverse cauze și nu trebuie ignorate.
Unele dintre cauzele posibile ale senzațiilor de înțepături în zona inimii pot include:
- Anxietatea și stresul: Stresul sau anxietatea pot determina senzații de disconfort sau strângere în piept, uneori interpretate ca înțepături în zona inimii.
- Crampe musculare: Contracțiile musculare în zona pieptului pot provoca senzații de înțepături sau durere.
- Refluxul gastroesofagian: Acidul gastric care revine în esofag poate provoca senzații de arsură sau disconfort în zona pieptului, interpretate greșit ca înțepături în zona inimii.
- Probleme cardiace: Unele afecțiuni cardiace precum angina pectorală, care este cauzată de lipsa de oxigen în mușchiul inimii, sau alte afecțiuni cardiace pot cauza senzații de durere, strângere sau înțepături în zona inimii.
- Probleme respiratorii: Uneori, problemele respiratorii, cum ar fi infecțiile pulmonare sau bronșita, pot provoca senzații de disconfort în piept, interpretate greșit ca înțepături în zona inimii.
- Cauze neurologice: Unele tulburări neurologice sau iritații ale nervilor din zona toracică pot provoca senzații de disconfort în piept, care pot fi percepute ca înțepături în apropierea inimii.
„Când mă enervez, mă înțeapă inima”
„Stresul, emoţiile puternice, examenele, supărările sunt responsabile, de cele mai multe ori, de înţepăturile de inimă specifice tinereţii. Aceste manifestări nu sunt periculoase şi cedează după administrarea calmantelor, anxioliticelor. Apa cu zahăr este un mit şi este eficientă doar în caz de hipoglicemie, în acele momente important este ca pacientul să rămână nemişcat”, explică conf. dr Florin Mitu.
În cazul în care înţepăturile de inimă sunt provocate de spasmofilie sau de atacuri de panică, se va trata lipsa de calciu şi de magneziu, minerale necesare unei contracţii normale a muşchiului inimii.
De asemenea, înţepăturile de inimă pot fi simptome ale bolilor endocrine, în special hipertiroidie, dar şi ale bolilor pulmonare, precum pneumoniile, bronşitele şi bronhopneumoniile. Aceste afecţiuni nu trebuie neglijate, întrucât pot degenera în miocardită, inflamaţie a muşchiului inimii care, netratată corect, poate duce la insuficienţă cardiacă.
”Mă doare mâna stângă și mă înțeapă inima”
Nevralgiile intercostale sau aşa-zisul „junghi” intercostal reprezintă cele mai frecvente cauze ale durerilor de inimă, dar şi motive de panică. Aceste dureri retrosternale (resimţite în spatele sternului) apar pe fondul unor mişcări bruşte, la schimbările de temperatură sau pot fi provocate de reumatism şi de inflamaţii ale articulaţiilor dintre coaste şi stern.
„Predispuşi sunt cei care petrec foarte mult timp la birou, în faţa calculatorului, sau şoferii, care stau tensionaţi într-o poziţie fixă o perioadă mai lungă de timp. Şi sportivii pot acuza astfel de junghiuri, din cauza mişcărilor bruşte şi traumatismelor pe care le pot suferi în timpul antrenamentelor”, adaugă specialistul. Junghiurile intercostale se tratează cu antiinflamatoare pastile sau unguente.
Semnele durerii de inima
În timp ce înţepăturile de inima cauzate de alte boli decât cele cardiace sunt de scurtă durată, localizate într-un punct fix şi dispar la schimbarea poziţiei, durerea de natură cardiacă acoperă o suprafaţă mai mare a pieptului şi, de cele mai multe ori, iradiază spre interiorul umărului, braţului şi mâinii stângi.
În plus, durerea anginoasă durează în jur de zece minute, iar dacă depăşeşte o jumătate de oră, intervine riscul de infarct miocardic, caz în care durerile sunt însoţite de transpiraţii reci, hipotensiune, ameţeli şi asfixiere. Bărbaţii fumători, cu obezitate abdominală şi funcţii de conducere sunt cei mai predispuşi la infarct miocardic.
Analize necesare: EKG, ecografie, radiografie
Orice tip de durere la nivelul inimii, mai ales la cei care au antecedente în familie, trebuie investigate de un cardiolog care va face o serie de testări.
Iniţial se va efectua un consult clinc, medicul va asculta inima şi în cazul în care va depista anumite modificări, indiferent de natura lor, zgomote, trepidaţii, va solicita efectuarea electrocardiogramei (EKG).
Dacă şi acest examen va releva modificări ale ritmului inimii, următorul pas va fi realizarea unei radiografii pulmonare sau a unei ecocardiografii.
„Ecografia inimii permite examinarea şi măsurarea cavităţilor inimii, dar şi frecvenţa fluxurilor de sânge. Pe de altă parte, radiografia toracică stabileşte dacă modificările inimii sunt de natură pulmonară”, explică conf. dr Florin Mitu.
Totodată, dacă în urma examenului clinic şi a electrocardiogramei nu se constată modificări ale ritmului inimii, pacientul va trebui să-şi facă analizele de sânge, pentru a depista eventualele carenţe de calciu şi de magneziu.
