Când se vopsesc ouăle de Paște, când se face cozonacul și când este absolut interzis să coci! Tradiții și obiceiuri

Paștele reprezintă pentru gospodine o adevărată provocare. Au de făcut celebra curățenie generală, dar și de pregătit preparatele delicioase care vor încânta oamenii dragi din preajma lor.

În obiceiurile moștenite de-a lungul vremurilor, există un ritual de pregătire ale acestor lucruri. Astăzi este miercurea mare, ziua când mai ai voie să faci treburi casnice și să speli, căci de mâine, lucrurile se schimbă!

Dacă până acum au fost ocupate să facă curăţenie în case şi în curţi, de joi gospodinele lasă mătura jos şi încep să pregătească masa de Paşti. Tradiţia spune că Joia Mare, numită şi Joia Patimilor, este ziua în care gospodinele vopsesc ouăle în roşu sau în alte culori, după preferinţă. Culoarea roşie este însă cea mai folosită deoarece reprezintă sângele lui Iisus Hristos, răstignit pe cruce, pentru mântuirea omenirii. Se spune că dacă ouăle sunt înroşite în Joia Mare, nu se strică tot anul.

Vopsitul ouălor de Paşte se realizează de obicei în joia sau sâmbăta din săptămâna de dinaintea Paştelui, niciodată în Vinerea Mare. În prima zi de Paşte, oul se ciocneşte numai cap în cap (vârfurile ascuţite), această operaţie fiind făcută prima dată de bărbat, care este capul familiei.

Folclorul conservă mai multe legende creştine care explică de ce se înroşesc ouăle de Paşti şi de ce ele au devenit simbolul sărbătorii Învierii Domnului. Una dintre ele relatează că Maica Domnului, care venise să-şi plângă fiul răstignit, a aşezat coşul cu ouă lângă cruce şi acestea s-au înroşit de la sângele care picura din rănile lui Iisus. Domnul, văzând că ouăle s-au înroşit, a spus celor de faţă: „De acum înainte să faceţi şi voi ouă roşii şi împestriţate întru aducere aminte de răstignirea mea, după cum am făcut şi eu astăzi”.

În tradiţia populară de la noi, oul roşu de Paşti simbolizează sângele Domnului şi ar avea puteri miraculoase, de vindecare, de îndepărtare a răului, fiind purtător de sănătate, frumuseţe, vigoare şi spor. Ouăle colorate în alte culori (galben, verde, albastru) vestesc bucuria primăverii. Cele colorate în negru se fac în amintirea celor care au murit. Ouăle închistrite sunt simbolul Mântuitorului, care a ieşit din mormânt şi a înviat, precum puiul din găoace.

În cultura populară, ziua în care se înroşesc ouăle este joia din săptămâna patimilor, cunoscută şi sub denumirea de Joia Mare. Se spune că ouăle înroşite în această zi, nu se strică tot timpul anului. De asemenea, oamenii cred că ouăle roşii duse la biserică şi sfinţite, dacă sunt îngropate într-o gospodărie, aceasta este ferită de grindină şi piatră.

La ţărani mai există tradiţia ca, în dimineaţa din duminica Paştelui, să-şi spele faţa cu apă nouă sau apă neîncepută în care pun un ou roşu, având credinţa că astfel vor fi tot anul frumoşi şi sănătoşi ca un ou roşu. După consumarea ouălelor, cojile roşii sunt păstrate pentru a fi puse în brazde, la arat, crezându-se astfel ca pământul va da rod bun.

Vopsitul lor avea loc în joia din săptămâna de dinaintea Paştelui, însă, niciodată în Vinerea Mare.

Tradiţia populară mai spune că ouăle roşii sunt considerate păzitorii casei şi tocmai de aceea nu trebuie să lipsească. În acelaşi timp, oul simbolizează viaţa eternă, fertilitatea, renaşterea şi norocul. În Antichitate, ouăle erau vopsite în diferite culori şi oferite cu ocazia venirii primăverii, simbolizând astfel revenirea naturii la viaţă, urmată de explozia cromatică specifică.

În Vinerea Mare, potrivit creştinortodox.ro, acestei zile i se spune si Vinerea Seaca, pentru ca batranele ţineau post negru, iar seara, la Denia Prohodului Domnului, luau anafura de la biserica. Dupa cântarea Prohodului Domnului se inconjoara de trei ori biserica de tot soborul, cu Sfantul Epitaf, care apoi este asezat pe masa din mijlocul bisericii.La terminarea slujbei, femeile merg la morminte, aprind lumanari si-si jelesc mortii. La sfarsitul slujbei, era obiceiul ca preotul sa imparta florile aduse, care erau considerate a fi bune de leac.

În Vinerea Mare nu se coace niciodată! Altfel se spune că produsul nu este binecuvântat. Că îi arzi mâinile Maicii Domnului! Nu faci pâine, nu faci cozonac, nu gătești, ci mergi la Biserică și îți dedici ziua meditației interioare.

Cozonacii se fac fie în Joia Mare, după ce ai terminat cu ouăle, fie sâmbătă dimineața.

Alte variante sunt de a face cozonacii în avans și de a-i congela. Ei își vor păstra prospețimea, iar tu vei avea mai mult timp de pregătit masa de Paște.

Sărbători binecuvântate!