Din cuprinsul articolului
Oboseala constantă, „ceața” mentală, furnicăturile și schimbările de dispoziție pot semăna cu depresia ori cu semnele vârstei, dar pot trăda o deficiență de vitamina B12. Află cum se manifestă, cine este la risc, ce analize se fac, care sunt sursele alimentare și când are sens suplimentarea.
Vitamina B12, cunoscută și ca cobalamină, susține câteva funcții vitale: ajută la formarea globulelor roșii, la buna funcționare a sistemului nervos prin sinteza tecii de mielină și la copierea corectă a materialului genetic (ADN). Organismul nu o produce singur, astfel că trebuie obținută din alimentație sau, atunci când este nevoie, din suplimente. Când lipsește, apare un dezechilibru cu efecte care se simt în energie, cogniție, dispoziție și rezistență la efort.
Semne care pot păcăli: de la oboseală la „ceață” mentală
Deficitul de B12 debutează uneori pe nesimțite. Mulți oameni încep să acuze o oboseală care nu cedează, scăderea capacității de concentrare și o senzație de „ceață” mentală care îngreunează sarcinile zilnice. Pot apărea schimbări de dispoziție, iritabilitate sau manifestări care mimează depresia. Pe măsură ce deficitul se accentuează, se instalează tulburări neurologice precum furnicături și amorțeli la nivelul mâinilor și picioarelor ori un mers ușor nesigur, semn că izolarea nervilor este afectată. În paralel, prin scăderea producției de globule roșii sănătoase se instalează o anemie cu paloare, palpitații și lipsă de aer la efort. Nu de puține ori, tabloul este interpretat ca „semne ale vârstei”, iar diagnosticul corect se amână.
Persoanele care urmează diete vegetariene sau vegane fără alimente fortificate sunt expuse pentru că B12 se găsește preponderent în produse de origine animală. La vârstnici, producția redusă de acid gastric și de factor intrinsec scade absorbția, de aici incidența mai mare a deficitului după 50–60 de ani. Malabsorbția legată de boli precum celiacia, boala Crohn sau gastrita atrofică are același efect. Anumite tratamente cronice – de exemplu inhibitorii pompei de protoni ori metformina – pot diminua în timp nivelurile de B12 și merită monitorizare.
Evaluarea începe de regulă cu determinarea vitaminei B12 serice, dar o valoare de graniță nu clarifică întotdeauna situația. În aceste cazuri, medicul poate recomanda holotranscobalamină, fracția activă a B12, precum și markeri funcționali precum acidul metilmalonic și homocisteina, care cresc atunci când B12 este insuficientă. Hemoleucograma completează imaginea și poate arăta anemie megaloblastică, cu volum eritrocitar crescut. Diagnosticul este clinic și de laborator, iar interpretarea se face în contextul simptomelor și al istoricului medical.
De câtă B12 avem nevoie și de unde o luăm
Pentru un adult sănătos, necesarul zilnic este în jur de 2,4 micrograme, ușor mai mare în sarcină și alăptare. O dietă echilibrată acoperă de cele mai multe ori acest necesar. Ficatul și carnea de vită, peștele și fructele de mare, carnea de pasăre, ouăle, laptele și brânzeturile sunt surse excelente. Pentru cei care urmează o alimentație pe bază de plante, soluția o reprezintă alimentele fortificate, cum ar fi anumite cereale pentru micul dejun sau băuturile vegetale îmbogățite cu B12.
Suplimentarea este utilă atunci când dieta nu poate acoperi nevoia sau când absorbția este deficitară. Există formule orale clasice cu cianocobalamină, stabile și eficiente pentru majoritatea oamenilor, dar și forme active precum metilcobalamina sau adenosilcobalamina, frecvent preferate în suportul neurologic. În situații de malabsorbție marcată sau anemie pernicioasă, medicul poate opta pentru hidroxocobalamină injectabilă, cu durată mai lungă de acțiune. Doza, calea de administrare și durata tratamentului se personalizează, iar răspunsul este urmărit clinic și prin analize.
Ce se întâmplă după tratament și cât de repede apar rezultatele
Simptomele date de anemie, precum oboseala și dispneea de efort, tind să se amelioreze în câteva săptămâni de la corectarea deficitului. Manifestările neurologice se remit mai lent și, dacă deficitul a fost vechi, nu sunt întotdeauna complet reversibile. De aceea, recunoașterea precoce a semnelor și intervenția timpurie fac diferența între o recuperare rapidă și sechele de durată.
Dacă te regăsești în combinația oboseală persistentă, „ceață” mentală și furnicături la extremități, discută cu medicul de familie despre o evaluare pentru deficit de B12. Dacă aparțin unei grupe de risc – vârstă înaintată, dietă fără produse animale, tulburări de absorbție sau tratamente care reduc aciditatea gastrică – monitorizarea periodică este o idee bună. Indiferent de rezultat, baza rămâne o alimentație adecvată, iar acolo unde nu este posibil, o suplimentare corect aleasă și urmărită medical.
