Impulsurile senzoriale create de mişcarea maxilarului şi a dinţilor ajung într-o anumită parte din creier, responsabilă cu formarea şi restabilirea amintirilor, spun oamenii de ştiinţă.
Persoanele care nu mai au dinţii lor naturali, produc mai puţine semnale care să ajungă în hipocamp.
Numărul dinţilor pe care îi are un individ este asociat cu performanţele pe care le obţine acesta la testele ce vizează memoria episodică, sarcini în care trebuie să îşi amintească evenimente din trecut şi să îşi activeze memoria semantică.
Cercetarea a fost realizată de universităţi din Norvegia şi Suedia, având la bază un eşantion 273 de indivizi, cu vârste cuprinse între 55 şi 80 de ani. În medie, participanţii aveau între 22 şi 10 dinţi naturali, comparativ cu 32 de dinţi cât au oamenii în mod normal. Mai bine de 70% din dinţii lipsă erau molari.
În studiu participanţii au fost supuşi la o serie de teste în urma cărora s-a constatat că oamenii care aveau mare parte din dinţii lor naturali se descurcau cu aproximativ 4% mai bine la testele de memorie, comparativ cu persoanele care nu mai aveau dinţii naturali. Rezultatele au rămas neschimbate şi după ce s-au luat în considerare şi alţi factori.
„Numărul dinţilor naturali a fost asociat pozitiv cu performanţele memoriei episodice, a capacităţii de a ne aminti şi de a recunoaşte”, au notat autorii studiului de la universităţile Umea şi Stockholm şi de la Institute of Clinical Dentistry din Tromsx, Norvegia.
Cercetătorii au sugerat că numărul redus de semnale senzoriale produse de dinţi ar putea fi vinovat pentru problemele de memorie. Deşi implanturile dentare artificiale pot reda o parte din aceste semnale senzoriale, nu au capacitatea de le reproduce la un nivel normal.
O altă interpretare are ca punct de plecare capacitatea de a mesteca. Mestecatul măreşte fluxul sanguin din creier şi are capacitatea de a intensifica activitatea din numeroase zone din creier.
