Din cuprinsul articolului
Valoarea normală a tensiunii arteriale . Hipertensiunea sau tensiunea arterială crescută este o afecţiune frecventă în care sângele exercită o presiune exagerată asupra pereţilor arteriali, ceea ce poate duce la complicaţii precum boli cardiace, accidente vasculare cerebrale şi insuficienţă renală.
Hipertensiunea poate fi consecinţa mai multor condiţii şi afecţiuni diverse sau poate reprezenta ea însăşi o afecţiune.
Tensiunea sau presiunea arterială este forţa exercitată de sângele pompat de inimă asupra pereţilor arteriali. Tensiunea arterială este exprimată sub forma a două numere urmate de unitatea de măsură a presiunii– milimetri coloană de mercur (de exemplu, 120/80 mmHg). Prima valoare reprezintă tensiunea sistolică care este cea mai mare presiune de la nivelul arterelor în sistolă (când inima pompează sângele în corp). A doua valoare se numeşte tensiune diastolică şi reflectă cea mai mică presiune de la nivelul arterelor atunci când inima este în diastolă (se relaxează între două bătăi).
Valorile tensiunii arteriale variază şi înregistrează creşteri şi scăderi moderate ca răspuns la diferite situaţii. De exemplu, tensiunea arterială va creşte în timpul unui efort fizic susţinut pentru a asigura un flux adecvat de sânge arterial (oxigenat) către toate celule organismului. De asemenea, tensiunea arterială poate creşte în situaţii stresante. Tensiunea arterială este de obicei mai scăzută în timpul somnului şi în perioadele de relaxare.
Valoarea normală a tensiunii arteriale
Ca regulă, adulţii ar trebui să aibă tensiunea arterială mai mică de 140/90 mm Hg. În plus, ultimele ghiduri medicale consideră că măsurători repetate mai mari de 120/80 mm Hg reprezintă prehipertensiune, care ar trebui monitorizată regulat şi tratată la nevoie pentru a preîntâmpina creşterea tensiunii arteriale.
Cea mai frecventă formă de hipertensiune arterială la adolescenţi şi adulţi, dar rară la copii este cea primară, esenţială (de cauză necunoscută). Cea de-a doua formă de hipertensiune se numeşte secundară şi apare ca urmare a unei alte afecţiuni. Această formă de hipertensiune apare brusc şi determină valori ale tensiunii arteriale mai mari decât în hipertensiunea esenţială.
Valorile foarte mari ale tensiunii arteriale apărute brusc, precum şi efectele pe termen lung ale hipertensiunii uşoare-moderate pot duce la complicaţii ce pot pune viaţa în pericol cum ar fi accidentele vasculare cerebrale, insuficienţa renală şi atacul de cord (infarct miocardic).
Hipertensiunea arterială este adesea numită ucigaşul tăcut deoarece de obicei nu produce niciun fel de simptome până când nu apar complicaţiile grave. În unele cazuri, persoanele hipertensive pot prezenta epistaxis (sângerare nazală) sau cefalee.
În ciuda lipsei simptomelor, hipertensiunea arterială necontrolată solicită intens pereţii arterelor. Această solicitare duce la deteriorarea vaselor de sânge din întreg organismul, inclusiv a celor din organele vitale precum rinichi, inimă şi creier.
Simptome hipertensiune
Hipertensiunea arterială este mai răspândită decât hipotensiunea. „Principalele simptome sunt durerile de cap, ameţelile, zgomotele în urechi, durerile în piept, sângerările nazale. Complicaţiile includ ateroscleroza (blocarea vaselor de sânge), cardiopatia ischemică, insuficienţa renală, infarctul, accidentul vascular (de patru ori mai frecvent la hipertensivi)”, atrage atenţia dr. Aurelia Constantin, medic internist. Un risc foarte mare de accident vascular au pacienţii hipertensivi obezi, sedentari, fumători, alcoolici, cu valori crescute ale colesterolului şi cei care au un istoric familial de hipertensiune sau de boli de inimă.
Trebuie să mergi urgent la doctor dacă:
Hipertensiunea este însoţită de unul dintre următoarele simptome:
• Modificarea sau pierderea stării de conştienţă cum ar fi letargia;
• Modificări ale stării mentale sau schimbări bruşte de comportament cum ar fi confuzie, delir, letargie, halucinaţii şi iluzii;
• Dureri în piept, senzaţie de constricţie sau presiune toracică, palpitaţii;
• Ameţeală;
• Vorbire neclară, deformată sau incapacitatea de a vorbi;
• Epistaxis (sângerare nazală) care nu se opreşte în 5 minute;
• Amorţeală;
• Paralizie sau incapacitatea de a mişca o parte a corpului;
• Tahicardie (accelerarea ritmului cardiac);
• Cefalee severă sau neobişnuită;
• Modificări ale vederii;
• Slăbiciune.
