Din cuprinsul articolului
Histerectomia este una dintre cele mai frecvente intervenții chirurgicale ginecologice realizate la nivel mondial. Cu toate acestea, pentru multe femei, rămâne o procedură învăluită în teamă, necunoscut și numeroase mituri. Într-o lume în care accesul la informație ar trebui să însemne și acces la decizii mai bune pentru sănătate, înțelegerea completă a acestei intervenții este mai importantă ca oricând.
Potrivit Institutului Național de Sănătate (NIH), doar 5 din 100 de femei dezvoltă complicații serioase în urma unei histerectomii. Cu toate acestea, fiecare caz este diferit, iar decizia de a recurge la o astfel de operație trebuie luată pe baza unei evaluări medicale complexe și a unei informări corecte, nu din grabă sau frică. De aceea, discutăm astăzi despre ce înseamnă cu adevărat această intervenție, când este recomandată și ce efecte poate avea asupra corpului și vieții unei femei.
Ce este histerectomia și când este necesară?
Histerectomia este intervenția chirurgicală prin care se îndepărtează uterul. Ea poate fi efectuată prin mai multe metode: printr-o incizie abdominală, pe cale vaginală sau laparoscopic, cu instrumente minim invazive.
Este recomandată, în general, în cazuri precum:
- Fibroame uterine care provoacă durere sau sângerări abundente
- Endometrioză severă
- Prolapsul uterin
- Sângerări menstruale neregulate sau abundente care nu răspund la tratamente conservatoare
- Cancer uterin, cervical sau ovarian
De cele mai multe ori, această intervenție este luată în calcul doar după ce alte opțiuni de tratament, mai puțin invazive, nu au oferit rezultatele dorite. În unele cazuri, este o măsură salvatoare, mai ales în prezența unui cancer în stadiu avansat. În altele, poate fi o alegere discutabilă, mai ales atunci când este recomandată pentru afecțiuni benigne fără a epuiza alte variante terapeutice.
Tipuri de histerectomie: ce se îndepărtează și cum se decide?
Există mai multe forme de histerectomie, iar alegerea unui tip sau altul depinde de patologia prezentă, vârsta pacientei și dorințele ei privind fertilitatea sau conservarea funcției hormonale.
- Histerectomie parțială (supracervicală): Se îndepărtează doar corpul uterin, colul rămâne.
- Histerectomie totală: Se elimină atât uterul, cât și colul uterin.
- Histerectomie radicală: Se îndepărtează uterul, colul, o porțiune din vagin, ligamentele din jur și, uneori, ovarele și ganglionii limfatici. Aceasta este rezervată cancerelor ginecologice.
Pe lângă aceste forme, se poate asocia și îndepărtarea ovarelor și trompelor uterine – procedură denumită anexectomie. Ea poate fi unilaterală (doar o anexă) sau bilaterală (ambele). Decizia de a păstra sau nu ovarele depinde, în primul rând, de vârsta femeii și de riscurile asociate cu anumite patologii.
Cum decurge intervenția chirurgicală?
Calea prin care este realizată histerectomia influențează atât durata intervenției, cât și perioada de recuperare:
- Pe cale abdominală: presupune o incizie orizontală sau verticală. Este folosită atunci când este nevoie de un acces mai larg.
- Pe cale vaginală: uterul este extras prin vagin, fără cicatrici vizibile.
- Pe cale laparoscopică: se realizează prin 3-4 incizii mici prin care se introduc instrumente speciale. Recuperarea este, de regulă, mai rapidă.
Fiecare variantă are indicații precise și se discută în detaliu cu medicul înainte de intervenție.
Ce urmează după histerectomie?
Viața după o histerectomie diferă în funcție de ceea ce s-a îndepărtat și de sănătatea generală a pacientei. Un aspect esențial de clarificat este că femeia nu mai poate rămâne însărcinată. Fără uter, menstruația se oprește, însă dacă ovarele sunt păstrate, menopauza nu apare imediat. Uterul este doar receptorul hormonilor feminini, nu și sursa lor.
Dacă în cadrul intervenției se îndepărtează și ovarele, atunci vor apărea simptomele asociate cu menopauza: bufeuri, tulburări de somn, schimbări de dispoziție sau uscăciune vaginală. În aceste situații, medicul poate recomanda un tratament de substituție hormonală, în special la femeile tinere sau la cele cu simptome severe.
De asemenea, este important ca pacientele să știe că viața sexuală nu se oprește după histerectomie. După o perioadă de repaus de aproximativ 4-6 săptămâni, activitatea sexuală poate fi reluată. Pentru multe femei, mai ales cele care sufereau de dureri sau sângerări în timpul actului sexual, calitatea vieții intime se îmbunătățește semnificativ.
Efecte secundare și riscuri pe termen scurt și lung
Deși este considerată o procedură sigură, histerectomia este totuși o intervenție chirurgicală majoră. Printre efectele secundare și complicațiile posibile, menționăm:
- Menopauză precoce (în cazul îndepărtării ovarelor)
- Cheaguri de sânge la nivelul picioarelor sau plămânilor
- Infecții postoperatorii
- Hemoragii care pot necesita transfuzie
- Leziuni ale organelor vecine: vezică, intestine, uretere
- Durere pelvină cronică
- Formarea de țesut cicatricial sau aderențe
- Tulburări de tranzit intestinal sau urinare
Toate aceste riscuri sunt discutate înainte de intervenție, dar trebuie reevaluate și pe termen lung. Unele simptome pot apărea chiar și la luni sau ani după operație, motiv pentru care monitorizarea ginecologică regulată rămâne esențială.
De ce este importantă informarea corectă?
Pentru politicile de sănătate publică, histerectomia este un subiect sensibil. În multe cazuri, intervenția este efectuată mai repede decât ar fi necesar, în lipsa unor protocoale clare sau din cauza accesului limitat la tratamente alternative. De asemenea, deciziile pot fi influențate de resursele disponibile, de lipsa de informare sau chiar de frica pacientei față de alte metode mai puțin invazive.
Femeile trebuie sprijinite să înțeleagă toate opțiunile disponibile și să ia decizii informate, alături de un medic care le ascultă cu răbdare, le explică riscurile și beneficiile, și nu se grăbește să propună bisturiul ca primă soluție.
Pentru unele femei, histerectomia poate însemna sfârșitul unei perioade de suferință și începutul unei vieți mai bune. Pentru altele, poate aduce provocări noi, mai ales când este realizată fără o analiză profundă a contextului medical și emoțional.
Adevărul este că fiecare corp e diferit, fiecare caz are particularitățile sale. Ceea ce face diferența între o experiență de vindecare și una de regret este informarea. Nu doar din surse medicale, ci și din poveștile altor femei, din dialogul sincer cu medicii, din întrebările puse la momentul potrivit.
Este responsabilitatea noastră să vorbim deschis despre sănătatea femeilor, fără rușine și fără tabuuri. Iar atunci când o femeie alege, să o facă știind toate consecințele, riscurile și alternativele.
