Din cuprinsul articolului
Lepra, o boală cunoscută încă din Antichitate și asociată mult timp cu izolarea și stigmatizarea, este astăzi o afecțiune tratabilă și controlabilă. Deși a fost eradicată în multe țări, cazuri izolate continuă să apară la nivel global. Recent, două cazuri confirmate la Cluj-Napoca au readus subiectul în atenția opiniei publice, generând îngrijorare, dar și multe informații eronate.
Specialiștii subliniază însă că lepra nu mai reprezintă o amenințare majoră pentru sănătatea publică, iar riscul de transmitere este extrem de redus.
Ce este lepra sau boala Hansen
Lepra, cunoscută în termeni medicali drept boala Hansen, este o afecțiune infecțioasă cronică provocată de bacteriile Mycobacterium leprae și Mycobacterium lepromatosis. Boala afectează în principal pielea, nervii periferici, ochii și mucoasa nazală.
Deși în trecut era considerată o condamnare pe viață, lepra este astăzi complet tratabilă, mai ales dacă este diagnosticată în stadii incipiente. Evoluția bolii este lentă, simptomele putând apărea chiar și la 3–20 de ani de la infectare.
Semnele și simptomele leprei
Primele manifestări pot fi ușor trecute cu vederea. Cele mai frecvente semne includ:
- pete pe piele, mai deschise sau mai închise la culoare, cu sensibilitate redusă;
- amorțeli și furnicături la nivelul mâinilor și picioarelor;
- slăbiciune musculară;
- răni sau arsuri nedureroase.
În lipsa tratamentului, boala poate evolua către forme severe, cu afectarea nervilor periferici, paralizie, pierderea vederii, sângerări nazale, îngroșarea pielii și ulcerații cronice care se vindecă greu.
Cum se transmite lepra
Contrar percepției populare, lepra nu se transmite ușor. Specialiștii arată că infectarea apare doar în urma unui contact apropiat și prelungit, de luni sau chiar ani, cu o persoană netratată.
Bacteria se răspândește cel mai probabil prin picături respiratorii, eliminate prin tuse sau strănut. Lepra nu se transmite prin strângerea mâinii, îmbrățișări, folosirea în comun a spațiilor publice, contact sexual sau de la mamă la făt în timpul sarcinii.
Un aspect esențial: aproximativ 95% dintre oameni au imunitate naturală și nu pot dezvolta boala, chiar dacă intră în contact cu bacteria.
Odată stabilit diagnosticul – de regulă prin biopsie – pacientul este monitorizat medical și urmează un tratament bazat pe o combinație de antibiotice, administrată pe o perioadă de 1–2 ani.
După începerea tratamentului, persoana nu mai este contagioasă, iar recuperarea completă poate dura, în unele cazuri, încă unul sau doi ani. Tratamentul este gratuit și standardizat la nivel internațional.
În prezent, lepra este întâlnită mai ales în anumite regiuni din Africa, Asia și, mai rar, America de Sud. Printre țările cu un număr mai mare de cazuri se numără India, Indonezia, Bangladesh, Nepal, Sri Lanka, Etiopia, Nigeria și RD Congo.
Cazurile recente din România
Direcția de Sănătate Publică Cluj a confirmat, în decembrie 2025, două cazuri de lepră, la două tinere de 21 și 25 de ani, angajate la un salon SPA din Cluj-Napoca. Cele două femei se întorseseră recent din Indonezia, unde se aflaseră în vacanță alături de mama lor, diagnosticată și ea cu lepră.
Alte două persoane care au intrat în contact cu acestea se află în evaluare clinică și microbiologică. Autoritățile sanitare au precizat că nu există risc pentru populația generală.
În România, lepra este extrem de rară. Ultimul caz confirmat anterior situației de la Cluj-Napoca data din 1981. În prezent, singura leprozerie funcțională se află la Tichilești (județul Tulcea), unde mai sunt internați foarte puțini pacienți vârstnici.
Medicii atrag atenția că stigmatul asociat bolii persistă, deși realitatea medicală s-a schimbat radical. Lepra este o boală curabilă, cu risc redus de transmitere, iar pacienții tratați corespunzător pot avea o viață normală.
Informarea corectă și accesul rapid la servicii medicale rămân cele mai eficiente măsuri de prevenție, iar apariția unor cazuri izolate nu indică un pericol epidemiologic.
