Pentru persoanele aflate în ultimele momente ale vieții, mâncarea capătă o dimensiune mult mai profundă decât o simplă necesitate fizică. În Centrul de Îngrijiri Paliative Sobell din Oxfordshire, bucătarul Spencer Richards trăiește zilnic experiența de a pregăti ultima masă pentru pacienții internați — un privilegiu pe care îl consideră „cel mai mare” din cariera sa.
Spencer povestește că mulți pacienți aleg preparate nostalgice, legate de amintiri prețioase sau momente importante din viața lor. „Recent, un tânăr de doar 21 de ani, care nu se regăsea în meniul standard, și-a dorit mâncare de tip street-food. Am discutat cu el și am adaptat meniul, pentru a-i oferi ceva ce îl reprezintă”, a declarat bucătarul pentru Daily Mail.
Un alt moment emoționant a fost pregătirea unui tort aniversar pentru o pacientă în vârstă de 93 de ani, care, neavând parte de o viață tradițională de familie, a fost adusă în lacrimi de fericire la surpriză. Torturile aniversare sunt printre cele mai frecvente cereri, mai ales din partea pacienților vârstnici. Deserturile moi, precum panna cotta sau crème brûlée, sunt preferate și pentru că sunt mai ușor de consumat, mai ales de cei care trec prin tratamente oncologice ce le afectează capacitatea de a mânca.
„Mâncarea în acest stadiu al vieții este despre adaptare, nu doar despre gătit”, explică Spencer. „Pacienții își pot pierde abilitatea de a înghiți sau gustul, iar uneori pofta pentru dulce crește, în timp ce sensibilitatea la sare se accentuează. De aceea, ajustăm fiecare preparat cu mare grijă.”
Chiar și pentru cei care pot tolera doar jeleu sau înghețată, bucătarul se asigură că aceste alimente sunt oferite cu respect și atenție. „Adesea nu realizăm pe moment ce înseamnă pentru ei, însă familiile revin ulterior, uneori după luni, doar pentru a ne mulțumi.”
Un gest care i-a rămas puternic în suflet a fost când, de Crăciun, familia unui fost pacient a adus mâncare pentru întregul personal al centrului, în semn de recunoștință pentru grijile și sprijinul oferit.
„Am ajuns în acest punct al carierei unde simt că trebuie să ofer ceva înapoi. Mâncarea este un limbaj al emoțiilor – poate trezi amintiri din copilărie sau poate crea altele noi. Asta încercăm să facem aici, zi de zi”, concluzionează Spencer Richards.