Din cuprinsul articolului
Te întrebi ce poți să pățești dacă mănânci prea multă carne? Ei bine, medicii atrag atenția că organismul poate face față unui astfel de tip de alimentație doar până la un anumit punct.
Medicul nutriționist Șerban Damian a precizat, pentru stirileprotv.ro că ficatul e principalul loc unde se transforme orice tip de proteina pe care o luam din alimentatie, iar rinichiul e locul unde se filtreaza reziduuri si se reabsorb proteinele. Daca apar foarte multe proteine tine in urina, albuminele inseamna ca functia rinichiului nu e normala. Proteinele sunt recirculate prin sânge.
Ureea este, de asemenea, un produs al scindarii proteinelor din hrana. Se formeaza tot la nivelul ficatului, iar cea mai mare parte este eliminata prin filtrarea de la nivelul rinichiului. Ajungem acum la discutia despre excesul de proteine in hrana.
Câtă carne e indicată pe săptămână
Dr Serban Damian, medic nutritionist: “Organismul poate sa faca fata excesului pina la un punct cind se imbolnaveste. Apar modificari in analize dar nu pentru ca ai mincat acum 2 zile in exces, ci de-a lungul timpului.”
Raportat la puterea de metabolizare a ficatului si rinichiului s-au stabilit portiile de carne, oua, brinzeturi – adica hrana proteica – pentru un adult. Si nu pentru ca asa spune nutritionistul. Rational vorbind, o friptura din carne de vita, porc sau oaie ar trebui sa aiba cam 150 de grame. Si sa fie consumata de cel mult doua ori pe saptamina. O felie de peste sau pui, de asemenea, 150 de grame in doza maxima. Aici, rata de consum poate creste pana la o data la doua zile.
O schema mai simpla si mai sigura ar fi: 2 portii de 150 de grame de peste pe saptamina, o portie de carne rosie pe saptamina, o portie de carne de pui pe saptamina. Ceea ce…nu se intampla in cazul celor mai multi dintre noi. Din aceste motive, dietele hiper-proteice, chiar daca aduc scaderi semnificative de greutate, nu sunt propice corpului uman.
Ajungem din nou la reciclare! Pentru ca in incredibilul organism uman totul se refoloseste. Ureea este excretata si prin piele. De aici si ideea ca un compus de excretie poate sa ajute tegumentele sensibile sau mature. Asa au aparut cremele cu uree, avand concentratii de la 5 pana la 20 la suta.
In mod normal, ureea existenta in piele scade odata cu trecerea timpului. Deci, trebuie adusa din exterior. Alaturi de ea, alti factori ai hidratarii sunt acidul lactic si aminoacizii. Iata, asadar, ce trebuie sa contina o crema cosmetica pentru a pastra integritatea invelisului cutanat.
