Ani la rândul, oamenii de ştiinţă au încercat să găsească cea mai eficientă metodă care să prevină criza obezităţii şi bolile asociate acesteia.
Într-un experiment natural unic, cercetătorii au observat cum o naţiune care a pierdut, în medie 5kg pe cap de locuitor în ultimii 5 ani şi-a diminuat semnificativ numărul de decese apărute ca urmare a diabetului şi a bolilor de inimă.
Experimentul natural s-a produs în Cuba, statul care la începutul anilor 1990 a intrat în criză economică. Experienţa demonstrează că schimbările s-ar putea produce şi pe alte teritorii, fără a fi nevoie de o criză economică.
Ca urmare a crizei economice, milioane de locuitori înfometaţi ai Cubei, au fost nevoiţi să renunţe la vehicule şi să meargă pe jos. Pe măsură ce combustibilul nu se mai găsea, maşinile şi autobuzele au dispărut de pe drumurile din Cuba iar fermierii au fost nevoiţi să renunţe la maşinile motorizate şi să lucreze pământul manual. Pentru a ajuta oamenii să se deplaseze, guvernul a pus la dispoziţia locuitorilor un milion de biciclete.
Între 1990 şi 1995, un cubanez ardea mai multe calorii decât consuma, lucru care a făcut ca, în medie, cubanezii să slăbească câte 5 kilograme în această perioadă.
În 1996, rata deceselor provocate de diabet a început să se diminueze şi a rămas scăzută şi în următorii 6 ani. Rata deceselor survenite în urma bolilor de inimă a început şi ea să scadă dramatic după 1996.
Totuşi, la sfârşitul anilor 1991, Cuba începea să îşi revină şi pe măsură ce economia creştea, acelaşi lucru se întâmpla şi cu talia locutorului, căci nivelul de activitate fizică înregistra iar scăderi.
Consecinţele au fost câte se poate de evidente căci la jumătatea deceniului 2000 – 2010 rata diabetului şi a bolilor de inimă revenise la nivelul pe care îl avea înainte de criză.
Echipa internaţională de cercetători care a studiat fenomenul susţine că „experienţa din Cuba”, din perioada 1980-2010 demonstrează că pierderea modestă în greutate înregistrată la nivelul întregii populaţii poate avea un efect profund.
