Din cuprinsul articolului
Unul dintre cei mai iubiți sfinți din calendarul creștin – ortodox este Sfântul Gheorghe pe care românii îl sărbătoresc în fiecare an pe 23 Aprilie.
In traditia populara Sfantul Gheorghe este cunoscut sub numele de San-George. Este considerat a fi un zeu al vegetatiei, protector al naturii inverzite, al vitelor si al oilor.
Traditii in ajun de Sfantul Gheorghe
In data de 22 aprilie, in ajunul praznicului, este sarbatorit ”Sangiorzul vacilor” sau „Alesul”. Acest obicei, mostenit din mosi-stramosi, marcheaza inceputul anului pastoral : in aceasta zi se aleg ciobanii, mieii si locul viitoarei stane; tot atunci se pregatesc oile pentru muls si se prepara primul cas.
Spiritele malefice sunt alungate cu ajutorul plantelor magice
De asemenea, in ajunul praznicului, gospodarii iau masuri care sa alunge spiritele malefice si strigoii care umbla noaptea prin gospodarii pentru a fura mana laptelui de la vaci. Prin traditie, spiritele rele pot fi alungate cu ajutorul unor plante, precum : usturoiul, rugul de macese, pelinul, rostopasca sau leusteaul.
Ritualul numit ”colacul oilor” sporeste productia de lapte
In multe zone din tara, in ajunul sarbatorii de Sfantul Gheorghe, pe marginea galetii in care se mulge pentru prima data laptele oilor se aseaza “colacul oilor”, un colac in forma unei cununi, care se prepara din faina de grau curata, cu apa si sare, apoi se unge cu galbenus de ou. Colacul este revendicat de doi pastori care vor sa-l rupa in doua. Potrivit traditiei, pastorul care ramane cu partea mai mare a colacului va avea noroc la productia de lapte in vara pastorala. De asemenea, in unele zone, in ajunul zilei de Sfantul Gheorghe, la primul muls, in locul colacului se foloseste, o cununa din ramuri verzi, care are puteri magice: va spori laptele si va alunga fortele malefice, destul de active in ajunul praznicului.
In ajunul sarbatorii, oamenii privegheaza
In multe zone rurale, in ajunul sarbatorii, oamenii privegheaza toata noaptea; priveghiul crestin se implineste pentru ca oamenii sa ramana vioi si sanatosi tot anul.
In aceasta noapte se deschid Cerurile si Sf. Gheorghe indeplineste dorintele celor care se roaga din suflet.
„Sfinte Mare Mucenice, ai vietuit dupa vrednicia numelui tau. Ai luat pe umerii tai Crucea lui Hristos si ai lucrat pamantul cel intelenit de inselarea diavoleasca. Ai stat in slava inaintea scaunului Celui Ce le stapaneste pe toate. Fa-te acum mijlocitor al nevoilor noastre! Ingradeste-ne pe noi, nevrednicii, cu rugaciunile tale. Fii izbavitor al celor robiti de pacate, ocrotitor al saracilor, doctor al bolnavilor. Fii indrumator al celor rataciti in intunericul acestei lumi. Izbaveste-ne, ca un milostiv, din toata nevoia. Si alunga tulburarea pacatelor si a primejdiilor de multe feluri. Si ne invredniceste pentru rugaciunile tale, sa fim si noi buni cultivatori ai pamantului vietii noastre! Amin!”
Datini care cheama ursitul pentru fetele de maritat
In ajunul zilei de San-George, fetele de maritat isi pot vedea ursitul daca privesc, in aceasta noapte, intr-o galeata plina cu apa. Tot in aceasta seara, fetele trebuie sa semene usturoi, pe care il pastreaza pana anul viitor. Mancand usturoiul semanat cu un an inainte, tinerele cred ca vor fi inzestrate cu sanatate si ca se vor casatori in cel mai scurt timp.
Traditii de Sfântul Gheorghe
Potrivit crestinortodox.ro, in dimineata zilei de San-George, capul familiei, intotdeauna un barbat, asaza la stalpii portilor si ai caselor, la ferestrele si usile caselor si grajdurilor, in gradini si pe mormintele din cimitire ramuri verzi. Astfel, se credea ca oamenii, vitele si semanaturile erau protejate de fortele malefice.
Ramurile verzi erau pastrate peste an pentru a fi folosite drept leacuri impotriva bolilor. Ele erau puse si in hrana animalelor, in credinta ca acestea vor fi protejate de puterea duhurilor rele.
Exista si obiceiul ca in dimineata zilei de 23 aprilie, fetele sa puna in mijlocul drumului brazde verzi, impodobite cu coronite, pentru a observa care fecior va calca peste ele. Daca flacaii ce le erau dragi nu calcau pe coronite, fetele credeau ca in acel an se vor casatori. Brazdele si coronitele erau pastrate peste an, pentru a se face cu ele farmece de dragoste sau pentru a fi folosite ca remediu in ameliorarea diferitelor boli.
Tot in dimineata zilei de 23 aprilie, fetele mergeau pe furis in padure pentru a culege matraguna si navalnic. Aceste plante erau puse in pod sau sub streasina, in credinta ca ele le vor aduce petitori bogati.
Flacaii cautau in dimineata zilei de 23 aprilie, iarba fiarelor, planta miraculoasa ce putea sa sfarame lacatele. In ajunul sarbatorii, tinerii mergeau intr-o dumbrava cu o cofa cu apa neinceputa. Vasul era ascuns intr-un loc doar de el stiut. La rasaritul soarelui fiecare privea in cofa cu apa. Daca in vas se afla un fir de iarba, credeau ca se vor casatori cu fata iubita. Dimpotriva, daca in apa se afla o floare uscata, era semn ca tanarul nu se va insura in acel an, iar daca gaseau pamant, se credea ca feciorul va muri in curand.
Femeile casatorite mergeau in padure si culegeau plante doar de ele stiute (mulgatoare, untul vacii), pe care le adaugau in hrana animalelor, in credinta ca vacile vor da mult lapte si de buna calitate.
Nimeni nu avea voie sa doarma in aceasta zi deoarece se credea ca acel care incalca interdictia, avea sa fie somnoros intregul an.
Urzicatul era un alt obicei practicat de San-George. Exista convingerea ca prin urzicat ei vor fi mai ageri, mai harnici si mai sanatosi de-a lungul intregii veri care urma sa inceapa.
Dintre toate obiceiurile enumerate, in comunitatile satesti contemporane se mai pastreaza doar obiceiul impodobirii stalpilor de la poarta cu ramuri verzi.
