Din cuprinsul articolului
O analiză genomică de amploare sugerează că boala Alzheimer ar putea avea un punct de plecare diferit de cel acceptat până acum. În loc să înceapă în creier, procesul ar putea porni în alte organe ale corpului, în special acolo unde inflamația este frecventă, cum sunt pielea, plămânii sau intestinul.
Rezultatele, obținute pe baza datelor genetice a sute de mii de persoane, indică faptul că mecanismele implicate în boală pot fi active cu zeci de ani înainte de apariția simptomelor cognitive.
Un studiu de mari dimensiuni schimbă direcția cercetării
Echipa condusă de cercetători de la Novo Nordisk Foundation Center for Basic Metabolic Research din Danemarca a analizat date genetice de la peste 85.000 de persoane diagnosticate cu Alzheimer și aproximativ 485.000 fără boală.
În paralel, au fost evaluate aproximativ 5 milioane de celule individuale, provenite din peste 40 de regiuni ale corpului și 100 de zone ale creierului.
Scopul a fost clar: unde sunt active genele asociate cu riscul de Alzheimer.
Rezultatul a surprins inclusiv echipa de cercetare.
Genele asociate Alzheimerului, mai active în corp decât în creier
Analiza a arătat că multe dintre genele implicate în riscul de Alzheimer nu sunt foarte active în creier, așa cum s-ar fi așteptat cercetătorii. În schimb, ele au o activitate mai intensă în:
-
piele
-
plămâni
-
sistem digestiv
-
splină
-
celule ale sistemului imunitar din sânge
Aceste structuri sunt în contact direct cu mediul extern și reacționează constant la infecții, alergeni sau toxine.
Inflamația, posibil punct de plecare
Multe dintre genele identificate sunt implicate în reglarea inflamației. Asta susține ipoteza că reacțiile inflamatorii repetate sau intense ar putea declanșa, în timp, un lanț de procese care ajunge să afecteze creierul.
În acest scenariu, o infecție respiratorie sau o inflamație intestinală nu rămâne un eveniment izolat. Pentru unele persoane, în special cele cu predispoziție genetică, aceste episoade ar putea avea efecte pe termen lung asupra sistemului nervos.
Momentul critic: vârsta de mijloc
Cercetătorii au observat că activitatea genelor asociate Alzheimerului este mai pronunțată în jurul vârstei de 55–60 de ani.
Această perioadă apare ca un interval sensibil, în care inflamația poate lăsa urme de durată.
Datele sunt în linie cu alte cercetări. Un studiu realizat pe termen lung în Hawaii a arătat că bărbații cu niveluri mai ridicate de inflamație în jurul vârstei de 50–60 de ani au avut un risc mai mare de a dezvolta Alzheimer ulterior.
De ce tratamentele actuale dau rezultate limitate
Majoritatea terapiilor dezvoltate în ultimele decenii s-au concentrat pe proteinele amiloid și tau, considerate semne distinctive ale bolii în creier.
Noua ipoteză sugerează că aceste modificări apar relativ târziu, când procesul este deja avansat.
În acest context, tratamentele actuale ar putea interveni prea târziu, fără să influențeze fazele inițiale ale bolii.
Ce înseamnă această descoperire pentru prevenție
Dacă ipoteza este confirmată, abordarea ar putea fi schimbată semnificativ.
Accentul s-ar putea muta de la intervenția tardivă la identificarea și controlul factorilor de risc din corp, cu mult înainte de apariția simptomelor cognitive.
Printre direcțiile discutate în cercetare:
-
controlul inflamației cronice
-
prevenirea infecțiilor repetate
-
menținerea sănătății intestinale
-
monitorizarea markerilor inflamatori
Precauțiile cercetătorilor
Autorii subliniază că rezultatele nu demonstrează o relație directă de cauzalitate. Faptul că genele sunt active în anumite țesuturi nu înseamnă automat că acestea declanșează boala.
Alți specialiști atrag atenția că este nevoie de studii suplimentare pentru a înțelege mecanismele exacte.
O schimbare de perspectivă
Timp de decenii, Alzheimerul a fost privit ca o afecțiune strict cerebrală.
Datele recente sugerează o imagine mai complexă, în care boala ar putea începe ca un proces sistemic, cu origini în afara creierului.
Dacă această direcție de cercetare se confirmă, anii decisivi pentru prevenție nu sunt cei din apropierea diagnosticului, ci cu mult înainte, în perioada în care simptomele lipsesc complet.
