Din cuprinsul articolului
Ciclul de viață depinde în principiu de trei faze: naștere, creștere și moarte. În ceea ce privește această ultimă etapă, există multe paradigme cu privire la modul în care organismul reacționează atunci când moare. Mulți oameni cred că simțurile se pierd unul câte unul atunci când corpul încetează să mai reacționeze, iar alții cred că există mai multe reacții ale corpului la câteva minute după moarte.
Pentru a lămuri acest lucru, site-ul El Heraldo de México subliniază că un specialist în îngrijiri paliative de la Universitatea Stanford, James Hallenbeck, explică în ghidul Palliative Care Perspectives că, în ceea ce privește simțurile, primul lucru care se pierde este foamea și apoi setea, urmate de pierderea vorbirii. După pierderea acestor simțuri, urmează vederea, potrivit studiului.
David Hovda, directorul Centrului de Cercetare a Leziunilor Cerebrale de la UCLA, a declarat că creierul începe să sacrifice zonele care sunt mai puțin critice pentru supraviețuire, adăugând că atunci când „creierul începe să se schimbe și începe să moară, diferite părți se entuziasmează, iar una dintre părțile care iese cel mai mult în evidență este sistemul vizual, iar acolo oamenii încep să vadă lumina”.
La ce se gândește o persoană înainte de a muri? Acest lucru a fost dezvăluit într-un studiu
Există multe conjecturi cu privire la ceea ce ar putea gândi o ființă umană în momentul morții, deoarece unele persoane care au avut experiențe aproape de sfârșitul vieții spun că au văzut cele mai memorabile amintiri ale existenței lor trecându-le prin minte, compilând în câteva secunde un scenariu final care ar fi ultimul lucru pe care persoana respectivă l-ar avea în cap în momentul în care ar părăsi această lume.
Și, deși această teorie este reafirmată de multe persoane, nu există niciun studiu specific care să o susțină, întrucât găsirea persoanelor în momentul precis al morții lor este aproape imposibil de realizat o anchetă exemplară în toată regula. Cu toate acestea, coincidențele se întâmplă, iar un grup de oameni de știință a ajuns să colecteze date cerebrale de la un bărbat în momentul morții sale, fără să se aștepte sau să planifice acest lucru.
După cum relatează El Diario din Statele Unite, echipa de neuroștiințiști de la Universitatea din Louisville a fost cea care, fără să vrea, a ajuns să colecteze date fără precedent, totul pentru că a efectuat o electroencefalografie pe un bărbat de 87 de ani care, în acel moment, a intrat în stop cardiac și a decedat din păcate.
Fiind o situație extrem de contingentă și într-un scenariu neobișnuit pentru o astfel de moarte subită, a sfârșit prin a deveni o piatră de hotar științifică istorică, pentru că niciodată până atunci nu se mai înregistraseră oscilații cerebrale chiar în momentul în care inima încetează să mai pompeze sânge oxigenat în creier și persoana moare, lăsând o activitate cerebrală compilată înainte, în timpul și după eveniment.
900 de secunde de activitate cerebrală în jurul momentului morții
„Am măsurat 900 de secunde de activitate cerebrală în jurul momentului morții și am stabilit o abordare specifică pentru a investiga ce s-a întâmplat în cele 30 de secunde înainte și după ce inima a încetat să mai bată”, a declarat Ajmal Zemmar, medic și neurochirurg de la Universitatea din Louisville, precizând că din cele 15 minute ale stopului care s-a încheiat cu moartea pacientului, datele din secundele exacte ale morții au fost esențiale.
Potrivit studiului, publicat în revista științifică Frontiers in Aging Neuroscience, au fost înregistrate oscilațiile cerebrale gamma (în principal), delta, theta, alfa și beta. Oscilațiile cerebrale sunt modele de frecvență repetitive, ritmice și sincronizate în sistemul nervos central, care implică un singur neuron sau un număr mare de neuroni.
Aceste oscilații se referă, în funcție de modelul lor, la diferite aspecte ale funcționalității creierului, cum ar fi amintirile, visele, meditația, procesarea informațiilor și așa mai departe, subliniind că cele observate în momentul în care bărbatul a murit se referă la cele ale memoriei sau „flashback-urilor”, astfel încât se poate spune că ultima activitate cerebrală înainte de moarte a fost cea de reamintire.
„Prin generarea de oscilații implicate în recuperarea memoriei, creierul ar putea reda o ultimă amintire a unor evenimente importante din viață chiar înainte de moarte, asemănătoare cu cele raportate în experiențele din apropierea morții”, adaugă Zemma.
