Din cuprinsul articolului
Atunci când ne imaginăm ultimele clipe înainte de moarte, poate că ne imaginăm ce am putea spune celor dragi sau ce am putea simți fizic în acea clipă exactă. Christopher Kerr este director medical și director executiv la Hospice & Palliative Care Buffalo. Dr. Kerr este, de asemenea, cercetător în domeniul sfârșitului de viață și autor al cărții „Death Is but A Dream” (Penguin Random House).
Într-un interviu acordat Health Digest, Dr. Kerr discută despre experiențele fizice și emoționale la care se pot aștepta pacienții și cei dragi acestora în ultimele clipe înainte de moarte.
„Pentru majoritatea oamenilor, procesul fizic al morții este mai blând și mai puțin dramatic din punct de vedere fizic decât se anticipa sau se temea”, explică el.
„Moartea acută sau bruscă reprezintă o excepție, iar pentru majoritatea, moartea este un proces lent și gradual de diminuare.”
Moartea este un proces, nu un eveniment
El afirmă că acest lucru contravine noțiunii societății despre moarte ca fiind un eveniment singular izolat.
„Atunci când este privită doar prin prisma medicinei moderne, ne gândim la insuficiența unor organe specifice, dar oamenii mor într-un mod mult mai holistic – murim în totalitate, nu în părți”, afirmă Dr. Kerr.
„Dacă reflectați la cei pe care i-ați pierdut, vă puteți aminti că au reușit să facă din ce în ce mai puține lucruri pe o perioadă de mai multe luni”, spune el.
„Aceste schimbări pot fi fost subtile, dar tendința este spre scăderea efortului sau pierderea funcției, în timp ce, în același timp, au nevoie să se odihnească sau să doarmă mai mult. Aceasta este moartea, un proces, nu un eveniment.”
Modificări ale somnului și respirației
„Spre sfârșitul vieții, există o atracție către perioade de somn mai profunde și mai lungi”, explică Dr. Kerr.
„De fapt, moartea este cel mai bine privită ca un proces de „renunțare” care are loc în cadrul somnului profund, în timpul căruia diverse funcții ale organelor se abat treptat”, spune el.
„Această noțiune de moarte ca somn progresiv și confortabil este esențială pentru a fi apreciată, în sensul că cineva trebuie să fie nu numai confortabil din punct de vedere fizic, ci și liniștit din punct de vedere psihologic pentru a dormi confortabil.”
Dr. Kerr încurajează îmbrățișarea acestei atracții naturale către somn, deoarece rezistența acționează în opoziție cu procesul de moarte.
Dr. Kerr explică faptul că procesul de „renunțare” poate afecta, de asemenea, modelele de respirație.
„Această tendință de diminuare fizică include respirații care încetinesc și [sunt] adesea întrerupte cu pauze lungi, până când pur și simplu nu mai există următoarea respirație”, spune el.
Dr. Kerr notează că observarea acestor schimbări poate fi deosebit de dificilă pentru cei dragi.
„Bineînțeles, moartea include realități fizice tulburătoare, cum ar fi schimbările de aspect sau respirația zgomotoasă, dar este important de știut că, în general, conștiința pacientului a derapat și este mai greu pentru cei care asistă la aceste schimbări la patul bolnavului”, spune el.
Semne că organismul intră într-o stare de relaxare
Pe lângă modificările respirației, Dr. Kerr explică faptul că în ultimele momente de dinaintea morții au loc și o serie de alte modificări fizice.
„Alte modificări includ o scădere a tensiunii arteriale, cu extremitățile devenind reci și decolorate. Ochii pot fi sticloși, înlăcrimați sau pe jumătate deschiși.”, afirmă el.
Dr. Kerr continuă să explice că unele dintre aceste schimbări fizice sunt de fapt semne de relaxare în organism.
„Alte semne neliniștitoare ale morții iminente pot include căderea maxilarului, care reflectă profunzimea relaxării, nu a luptei. Relaxarea poate avea ca rezultat și pierderea funcției vezicii urinare sau intestinale”, spune el.
Modificări psihologice la pacienții muribunzi
„Ceea ce se pierde în înțelegerea noastră despre moarte este că sfârșitul vieții este mult mai mult decât un eveniment fizic”, spune Dr. Kerr la Health Digest.
„Moartea este un punct de vedere unic și necunoscut care schimbă perspectiva psihologică și filosofică a cuiva, ceea ce îl atrage spre interior, iar majoritatea pacienților muribunzi se concentrează și reflectă asupra celor mai bune părți ale faptului că au trăit și au contat, și anume relațiile lor”, explică Dr. Kerr.
„În acest fel, moartea este un paradox – în spatele declinului fizic la care suntem martori, pacientul este adesea foarte viu și chiar vibrant din punct de vedere emoțional și spiritual”.
