Fie că nu ne dorim sarcina, fie că ne temem pentru ea dintr-un motiv medical (multe sarcini se încheie la cerere, după ce femeile realizează că au luat pastile extrem de puternice şi dăunătoare pentru făt, pe când nu bănuiau că sunt însărcinate) avem voie (legal, după revoluţie) să facem un avort până în cea de 12-a săptămână de sarcină, dacă nu există alte indicaţii medicale.
Sunt două moduri în care poate fi făcut un avort la cerere – medicamentos sau chirurgical. Cel medicamentos este recomandat în sarcini mici – de până la 8-9 săptămâni şi, atenţie, trebuie făcut sub stricta supraveghere a unui doctor. Dacă avortul medicamentos nu este suficient, el va fi urmat de unul chirurgical. Acesta se face în spitale şi în clinici specializate, sub anestezie. După intervenţie, pacienta va avea sângerări neregulate 2-3 săptămâni, dureri abdominale şi pelvine. Mai trebuie să ştiţi că glasul experţilor neagă mitul potrivit căruia un avort afectează fertilitatea.
Avortul medicamentos
Pastila avortiva este un medicament antiprogesteronic. Progesteronul, dupa cum se stie, reprezinta hormonul-cheie in fixarea si mentinerea sarcinii. Actiunea pastilei avortive consta in blocarea receptorilor progesteronului, ceea ce are drept consecinta vulnerabilizarea embrionului si respingerea sarcinii de catre organism. Utilizat in combinatie cu o prostaglandina si administrat in primele saptamani de sarcina, pastila avortiva induce avort, reprezentand astfel o metoda alternativa pentru femeile care nu agreeaza ideea avortului chirurgical.
In doze foarte mici, pastila avortiva poate fi utilizata pentru prevenirea sarcinii, ca o metoda de contraceptie de urgenta aplicata in primele 5 zile de la contactul sexual neprotejat (OMS, 1999).
La prima consultatie, un examen echografic confirma varsta sarcinii mai mica de 9 saptamani. Apoi, pacienta este consiliata de specialist, care ii explica modul de actiune al medicamentelor Prostaglandine si care se asigura ca femeia obtine raspunsuri pentru toate intrebarile. Istoricul starii de sanatate este evaluat cu grija si, daca toate criteriile sunt indeplinite, medicul inmaneaza pastila avortiva, pentru administrare orala. Dupa administrarea pastilei avortive la clinica, femeia trebuie sa se astepte la o sangerare, ale carei debut si cantitate difera, de la caz la caz. In unele situatii pot surveni sangerari mai mari, egale sau mai mici comparativ cu sangerarile menstruale. Exista de asemenea posibilitatea sa nu apara nicio sangerare, pana in momentul administrarii Prostaglandinei.
La un interval de timp dupa administrarea orala a tabletelor de Prostaglandina (uneori chiar dupa 20 minute), pot surveni contractii si/sau sangerari. In timpul urmatoarelor 2-8 ore, majoritatea femeilor pierd sarcina. Contractiile, sub forma de crampe, pot creste si descreste in intensitate, timp in care embrionul este eliminat. Fiind foarte mic, de multe ori trece neobservat. Sangerarea dupa administrarea pilulei abortive este mai mare decat dupa avortul chirurgical.
Dupa 1-2 saptamani, este programat un examen medical in urma caruia medicul se asigura ca procesul este complet.
Avortul chirurgical
Avortul chirurgical este o operaţie, dar nu este una obişnuită, pe „câmp deschis”, ci este o operaţie „oarbă”, bazată pe o tehnică specială. Tocmai din acest motiv, anume că medicul nu vede şi nu poate urmări cu ochii ceea ce efectuează cu mâna, se pot întâmpla incidente, adică există pericolul perforării uterului cu aparatura folosită sau pot rămâne resturi, atât placentare, cât şi ale produsului de concepţie în uter, care provoacă nu rareori infecţii uterine şi duc apoi la cicatrici şi sterilitate. Cel mai mare pericol este, însă, moartea mamei, din cauza unei rupturi uterine, urmate de o hemoragie masivă, care duce la şoc hemoragic şi deces sau a unei infecţii grave – septicemie – care, de asemenea, este frecvent o cauză de deces.
