Ce trebuie să ştiţi dacă aveţi un părinte deprimat! Aşa se explică simptomele

Ce trebuie să ştiţi dacă aveţi un părinte deprimat! Aşa se explică simptomele
Ce trebuie să ştiţi dacă aveţi un părinte deprimat! Aşa se explică simptomele

Ce trebuie să ştiţi dacă aveţi un părinte deprimat! Depresia apare la 1-2% dintre copii înainte de pubertate. Puteți vedea chiar și depresia la preșcolari, deși nu este așa comună.

Aceasta se întâmplă de obicei atunci când există un istoric familial puternic de depresie. După pubertate, rata de depresie crește semnificativ la aproximativ 3-8%, cu o rată mai mare la fete decât la băieți, explică psihologul Eveline Osnaga, colaborator al Doctorului zilei.

Unul din cinci adolescenți va avea o tulburare depresivă până la vârsta adultă.

Simptomele depresiei sunt: lipsa bunei dispoziții și a chefului, dificultăți de concentrare, vinovăție, probleme cu somnul și apetitul sunt similare la copii și adolescenți. Înainte de pubertate, depresia apare adesea în familii cu probleme mari, iar acești copii au frecvent alte probleme, în special tulburări de comportament.

În timp, copiii deprimați care nu au beneficiat de tratament și de atenție, aceștia au continuat să facă probleme cu criminalitatea, abuzul de substanțe și sinuciderea. Depresia în adolescență are un curs mai asemănător cu cel al adulților și, de fapt, adolescenții deprimați sunt predispuși să aibă un alt episod cândva în viața lor adultă. Adolescenții deprimați se angajează adesea într-o serie de comportamente riscante, inclusiv abuzul de alcool și droguri, auto-vătămarea fără a-și pune viața în pericol, comportament suicidar și sexul neprotejat. În examinarea funcționării creierului la copii și adolescenții deprimați, cercetătorii au constatat că, aceștia manifestă un control cognitiv mai puțin eficient al emoțiilor lor, și un răspuns diminuat la situații pline de satisfacții.

Istoria familială a depresiei este cel mai mare factor de risc. Știm că dacă aveți un părinte care este deprimat, sunteți de aproximativ patru ori mai probabil să dezvoltați depresia. Studiile efectuate asupra gemenilor care au fost separați la naștere arată că 50% din depresie este genetică și 50% este legată de mediul înconjurător. În plus, un părinte care a avut depresie cu debut precoce este mai probabil să aibă copii cu depresie. Factorii de risc la copii includ:

  • Greutate mică la naștere;
  • Abuz asupra copilului;
  • Provocări extreme;
  • Moartea părinților la o vârstă fragedă;
  • Antecedente familiale de boli depresive;
  • Insomnia;
  • Dificultate în gestionarea emoțiilor;
  • Distorsiuni cognitive (vizualizarea sticlei ca fiind jumătate goală spre deosebire de jumătate plină);
  • Aceeași atracție sexuală;
  • Abuzul de canabis și de alcool;

Riscul este redus când există o relație pozitivă între părinte și copil. De exemplu, studiile au arătat că a lua cina împreună cu familia în fiecare zi îi protejează copii împotriva unei largi varietăți de comportamente depresive.

Copiii și adolescenții cu depresie au de aproximativ 8-20 ori mai multe șanse să se sinucidă decât tinerii fără depresie. Cel mai adesea nu este doar depresia, ci depresia în combinație cu alte afecțiuni, inclusiv abuzul de alcool și substanțe sau agresiunea impulsivă.

Dacă nu este tratată, episodul depresiv mediu va dura patru până la opt luni. Dacă recuperarea este incompletă, copii sunt mai expuși riscului de apariție a depresiei cronice, care este mai dificil de tratat. Adolescenții care sunt deprimați, aproape toți au episoade până la vârsta adultă.

Psihoterapia este foarte importantă în tratarea copiilor cu depresie. Cele două forme cele mai frecvent utilizate de psihoterapie sunt: ​​1) terapia comportamentală cognitivă care ajută la identificarea și rezolvarea problemelor în jurul comportamentelor și 2) terapia interpersonală, care privește copilul în contextul relațiilor sociale.

Este important să continuați terapia chiar și după ce copilul este bine, pentru a evita recidiva.

Chiar dacă este greu de crezut că și cei mici pot avea depresii, aceștia pot fi încercați de această tulburare și așa se pot explica simptome precum lipsa de atenție, lipsa de concentrare asupra studiului și auto izolarea de copii sau de activități sociale.

5 distribuiri
comentarii pe aceasta pagina postate direct pe Facebook
powered by Binbox