Ce ulei este cel mai bun pentru prăjit și care merge cel mai bine în salate

Odată cu extinderea paletei de uleiuri comercializate, s-au înmulţit şi confuziile cu privire la modul corect de utilizare a acestora. Oamenii prăjesc adesea cu acelaşi tip de ulei pe care-l presară peste salate, fără să ştie că obiceiul le poate aduce nu doar kilograme în plus, ci şi boli grave, precum cancerul.

Folosit cu cap, niciun ulei nu este nociv, spun experţii. „Nu e chiar atât de complicat. Unele sunt mai rezistente la temperaturi mari, altele sunt sănătoase doar în stare crudă”, simplifică problema prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi.

Uleiurile exotice, bune la prăjit

Uleiul de palmier se află în topul grăsimilor care trec testul focului şi poate suporta temperaturi-record de peste 200 de grade, limita unei prăjiri corecte. „Are un punct de fumigaţie de 230 de grade, deci se descompune mai greu în substanţe cancerigene decât o fac alte uleiuri. Este excelent în prăjirea cartofilor, spre exemplu, pentru că nu îi îmbibă, umflându-i cu calorii”, arată nutriţionistul.

Bun pentru prăjit este şi uleiul de cocos, în ciuda falsei impresii că s-ar „depune” pe artere. „Este controversat pentru că oamenii abia acum au dat de el”, crede profesorul Mencinicopschi.

Uleiul de măsline rămâne un elixir pentru sănătate indiferent dacă e încins în tigaie sau adăugat în maioneză. Conţine grăsimi „bune”, benefice pentru inimă şi capabile să topească burta. „La ardere e păcat să-l irosim pe cel extravirgin, mai scump. Varianta mai fină dă savoare supelor cremă sau maionezei”, spune profesorul Mencinicopschi.

În plus, uleiul de măsline nu expiră şi se alterează numai dacă este expus la lumină.

La polul opus se poziţionează uleiul de floarea-soarelui, atât de popular printre consumatorii români. Acesta ar trebui folosit numai în combinaţie cu alte grăsimi şi niciodată la prepararea termică, atunci când devine toxic pentru organism. „Îl punem doar pentru gătitul la rece”, e sfatul specialistului.

În topul celor mai sănătoase uleiuri rămân cele presate la rece de măsline, in sau cânepă, care se găsesc în supermarketurile mari.

Cele mai „sigure” pentru gătit sunt uleiul de palmier şi de măsline, ambele rezistente la temperaturi înalte

Untura, „regina” bucatelor

Doar două grăsimi aduc beneficii nutriţionale maxime şi îmbogăţesc totodată gustul mâncărurilor: untul şi seul de origine animală. „Primul e foarte bun şi la prăjit, cu condiţia să fie clarifiat. Asta se poate face pe baie de aburi, care scoate apa, sărurile şi proteinele din unt. Ce rămâne, se pune în borcan şi nici nu e nevoie să stea la frigider. Dă gust uimitor la prăjituri„, explică expertul în alimentaţie.

Seul este, de departe, cel mai potrivit pentru prepararea mâncării, spun experţii. Folosit în special la ţară şi cunoscut sub denumirea de untură, seul are principalul merit de a fi 100% inofensiv pentru sănătatea organismului.