Din cuprinsul articolului
Comisia Europeană a recomandat o reducere netă cu 90% a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2040 comparativ cu nivelurile din 1990.
În acest sens, au fost stabilite o serie de condiţii de politică favorabile care sunt necesare pentru atingerea obiectivului de 90%.
Printre acestea se numără punerea în aplicare deplină a cadrului convenit pentru 2030, asigurarea competitivităţii industriei europene, un accent mai mare pe o tranziţie justă care să nu lase pe nimeni în urmă, condiţii de concurenţă echitabile cu partenerii internaţionali şi un dialog strategic privind cadrul post-2030, inclusiv cu industria şi sectorul agricol.
Stabilirea unui obiectiv climatic pentru 2040 va ajuta industria, investitorii, cetăţenii şi guvernele europene să ia decizii în acest deceniu care vor menţine UE pe calea cea bună pentru a-şi îndeplini obiectivul de neutralitate climatică în 2050.
De asemenea, aceasta va stimula rezilienţa Europei la crizele viitoare şi, în special, va consolida independenţa energetică a UE faţă de importurile de combustibili fosili, care au reprezentat peste 4% din PIB în 2022.
Obiectiv: reducerea emisiilor cu cel puţin 55% până în 2030
Realizarea unei reduceri a emisiilor cu 90% până în 2040 va necesita îndeplinirea unei serii de condiţii favorizante. Punctul de plecare este punerea în aplicare integrală a legislaţiei existente de reducere a emisiilor cu cel puţin 55% până în 2030.
Actualizarea în curs a proiectelor de planuri naţionale privind energia şi clima (PNEC) este un element-cheie în monitorizarea progreselor înregistrate, iar Comisia colaborează cu statele membre, cu industria şi cu partenerii sociali pentru a facilita acţiunile necesare, se menţionează în comunicat.
Potrivit sursei citate de realitatea.net, pactul verde trebuie să devină acum un pact de decarbonizare industrială care să se bazeze pe punctele forte industriale existente, cum ar fi energia eoliană, hidroenergia şi electrolizoarele, şi să continue să sporească capacitatea de producţie internă în sectoare de creştere precum bateriile, vehiculele electrice, pompele de căldură, energia solară fotovoltaică, CUC/CSC, biogazul şi biometanul, precum şi economia circulară. Stabilirea preţului carbonului şi accesul la finanţare sunt, de asemenea, esenţiale pentru realizarea obiectivelor de reducere a emisiilor de către industria europeană.
„Siguranţa, solidaritatea şi politicile sociale trebuie să rămână în centrul tranziţiei. Acţiunile climatice trebuie să aducă beneficii tuturor cetăţenilor din societăţile noastre, iar politicile climatice trebuie să ţină seama de cei mai vulnerabili sau care se confruntă cu cele mai mari provocări în ceea ce priveşte adaptarea.
Fondul pentru atenuarea impactului social al acţiunilor climatice şi Fondul pentru o tranziţie justă sunt exemple de astfel de politici care vor ajuta deja cetăţenii, regiunile, întreprinderile şi lucrătorii în acest deceniu”, se subliniază în comunicat.
În cele din urmă, dialogul deschis cu toate părţile interesate este o condiţie prealabilă esenţială pentru realizarea tranziţiei către o economie curată. Comisia a stabilit deja dialoguri oficiale cu părţile interesate din industrie şi agricultură, iar următoarele luni de dezbateri politice în Europa reprezintă o oportunitate importantă de a asigura implicarea publicului cu privire la următoarele etape şi opţiuni de politică.
Dialogul structurat cu partenerii sociali ar trebui consolidat pentru a asigura contribuţia acestora, punând accentul pe ocuparea forţei de muncă, mobilitate, calitatea locurilor de muncă, investiţii în recalificare şi perfecţionare.
Soluţii energetice cu emisii zero
Se preconizează că sectorul energetic va realiza decarbonizarea completă la scurt timp după 2040, pe baza tuturor soluţiilor energetice cu emisii zero şi cu emisii scăzute de dioxid de carbon, inclusiv energia din surse regenerabile, energia nucleară, eficienţa energetică, stocarea, CSC, CUC, eliminările de dioxid de carbon, energia geotermală şi hidroelectrică.
Alianţa industrială pentru reactoarele modulare mici, lansată marţi, este cea mai recentă iniţiativă de consolidare a competitivităţii industriale şi de asigurare a unui lanţ de aprovizionare puternic al UE şi a unei forţe de muncă calificate. Un beneficiu important al acestor eforturi este reducerea dependenţei de combustibilii fosili datorită scăderii cu 80% a consumului lor de energie în perioada 2021-2040.
„În anii 2030, ar trebui să constatăm progrese majore în ceea ce priveşte tranziţia de la combustibilii fosili şi o pondere tot mai mare a surselor regenerabile de energie în mixul nostru energetic. Transmitem investitorilor un semnal clar că Europa rămâne pe drumul cel bun şi le oferă previzibilitate şi stabilitate pe termen lung. Pentru cetăţenii noştri, oferim un semnal clar că soluţii mai curate sunt pe drumul cel bun şi că îi sprijinim în tranziţie”, a declarat comisarul pentru Energie, Kadri Simson.
Se preconizează că sectorul transporturilor se va decarboniza printr-o combinaţie de soluţii tehnologice şi de stabilire a preţului carbonului. Prin politicile şi sprijinul adecvat, sectorul agricol poate juca, de asemenea, un rol în tranziţie, asigurând în acelaşi timp o producţie alimentară suficientă în Europa, asigurând venituri echitabile şi furnizând alte servicii vitale, cum ar fi consolidarea capacităţii solurilor şi a pădurilor de a stoca mai mult carbon. Un dialog global cu industria alimentară în sens larg, inclusiv dincolo de poarta fermei, este esenţial pentru succesul în acest domeniu şi pentru dezvoltarea unor practici şi modele de afaceri durabile.
Cum se va face decarbonizarea industriei
UE va continua să dezvolte condiţiile-cadru adecvate pentru a atrage investiţii şi producţie. O tranziţie climatică reuşită ar trebui să meargă mână în mână cu consolidarea competitivităţii industriale, în special în sectoarele tehnologiilor curate. Un viitor cadru favorabil pentru decarbonizarea industriei ar trebui să se bazeze pe Planul industrial existent al Pactului verde european.
Investiţiile publice ar trebui să fie bine orientate, printr-o combinaţie adecvată de granturi, împrumuturi, capitaluri proprii, garanţii, servicii de consiliere şi alte tipuri de sprijin public. Stabilirea preţului carbonului ar trebui să joace în continuare un rol important în stimularea investiţiilor în tehnologii curate şi în generarea de venituri pentru a cheltui pentru acţiuni climatice şi sprijin social pentru tranziţie.
Atingerea obiectivului recomandat de 90% va necesita atât reducerea emisiilor, cât şi eliminarea dioxidului de carbon. Aceasta va necesita implementarea tehnologiilor de captare şi stocare a dioxidului de carbon, precum şi utilizarea carbonului captat în industrie.
Strategia industrială a UE de gestionare a carbonului va sprijini dezvoltarea lanţurilor de aprovizionare cu CO2 şi a infrastructurii necesare de transport al CO2. Captarea carbonului ar trebui să vizeze sectoarele greu de redus, în care alternativele sunt mai puţin viabile din punct de vedere economic. Eliminările de dioxid de carbon vor fi, de asemenea, necesare pentru a genera emisii negative după 2050se mai menţionează în comunicat.
