Din cuprinsul articolului
Ceaiuri pentru pietre la rinichi. Dacă pentru pietrele mici și nisipul la rinichi ne putem baza doar pe ceaiurile diuretice, când vine vorba de calculi mari este nevoie și de medicamente alopate sau de operație, în cazurile mai grave
Litiaza renală sau pietrele la rinichi sunt depozite dure care se formează în interiorul rinichilor. Cei mai frecvenți calculi sunt cei formați din acid uric și cei formați din oxalat și fosfat de calciu. „Atunci când pietrele sunt mici sau e vorba doar de nisip, se tratează mai ușor, însă când pietrele sunt suficient de mari încât să se mobilizeze și să blocheze căile urinare atunci opțiunile de tratament prin fitoterapie sunt limitate”, explică dr. Alice Popescu, specialist în acupunctură și fitoterapie la Institutul Național de Medicină Complementară și Alternativă din București.
Pietrele mici se rezolvă cu ceaiuri
Pentru calculi de mici dimensiuni și nisip, cea mai bună soluție sunt diureticele. Ceaiurile favorizează dizolvarea sărurilor și eliminarea lor prin urină. Creșterea cantității de urină spală căile urinare și mobilizează nisipul și calculii mici.
Când pietrele sunt mari există o restricție cu privire la plantele cu efect diuretic pentru că există riscul ca acești calculi mari să pornească pe căile urinare și să provoace colică renală, infecții sau hidronefroză (retenția de urină, produsă de un obstacol la nivelul tractului urinar).
„Există foarte multe plante cu efect diuretic: mesteacăn, coada calului, mătase de porumb, cozi de cireșe, ienupăr. Unele plante au și efectul de a dizolva calculii: urzica și coada calului. Un medicament ayurvedic care dizolvă și elimină pietrele la rinchi este cystone”, adaugă fitoterapeutul.
Cum se prepară ceaiurile diuretice
În general, în fitoterapia europeană nu se folosesc concentrații foarte mari de plante. Specialistul recomandă să se folosească aproximativ două grame de plante, sau mai exact o linguriță la o cană de apă.
Plantele cu conținut de uleiuri eterice, precum ienupărul se prepară sub formă de infuzie. Cele mai grosiere, rădăcini, scoarță sau mătase de porumb se prepară sub formă de decoct.
Diferența dintre infuzie și decoct e că în cazul infuziei planta este opărită cu apă clocotită și se lasă aproximativ cinci minute acoperită, iar în cazul decoctului planta se fierbe câteva minute.
Atenție la urinări cu sânge și arsuri în timpul urinării
Frecvent, se întâmplă ca litiaza renală să nu aibă niciun semn foarte multă vreme. „Simptomele apar, de obicei, când nisipul se deplasează și zgârie căile urinare. Atunci apar dureri și mici sângerări”, spune dr. Alice Popescu.
Nu există semnale de alarmă decât atunci când pietrele sau nisipul începe să se miște și să deranjeze.
Atunci pot apărea: dureri puternice în zona spatelui, abdomenului inferior sau a zonei genitale, senzație de arsură în timpul urinării, urinare cu sânge, amețeli și vărsături.
Când o piatră mare blochează căile urinare e o problemă gravă de sănătate și e nevoie să mergeți la medic. Și infecțiile se pot agrava, dar foarte rar. „Atunci când un calcul blochează căile urinare, în primul rând, urina nu mai are unde să se ducă, se creează presiune mare și se distruge funcția renală treptat. În al doilea rând, se poate ajunge la hipertensiune arterială de origine renală. Însă acestea sunt situații grave și rare”, mai spune expertul în fitoterapie.
Medicul atenționează asupra faptului că pietrele apar de obicei din cauza faptului că nu bem suficientă apă sau nu mergem la toaletă suficient de des.
Tratamentul cu ultrasunete
Când dimensiunea pietrelor e prea mare, se ajunge la operație. Litotripsia este o procedură neinvazivă în care pietrele sunt distruse cu ultrasunete, fără să fie nevoie de operație. Pietrele sunt sfărâmate în bucățele mai mici și se pot elimina pe cale naturală. Însă metoda nu funcționează în toate situațiile. „Dezavantajul e că în loc de o piatră mare care stă cuminte, ne alegem cu pietre mai mici și ascuțite care se mișcă”, adaugă dr. Popescu.
Reguli de administrare a remediilor naturale
Cu excepția ienupărului care nu se folosește multă vreme, cel mult două săptămâni în general, celelalte plante pot fi folosite pe termen lung.
Însă e bine să nu folosim aceeași plantă foarte multă vreme, ci prin rotație. „Bem o lună mesteacăn, o lună urzică, o lună troscot”, exemplifică dr. Alice Popescu.
Există și preparate fitoterapeutice sub formă de capsule care sunt mai concentrate, dar ceaiurile fiind mai puțin concentrate se pot adăuga ca element care întregește un tratament alopat.
„Urzica vie nu trebuie folosită de persoane cu hipertensiune arterială, mai sunt și plante alergizante care nu se dau celor cu inteloranță. Însă contrindicațiile sunt mai puține decât în cazul medicamentelor alopate”, completează specialistul în fitoterapie.
