Mușețelul numit în unele locuri și romanițã, este una dintre cele mai vechi și folosite plante medicinale. Crește pretutindeni, pe marginea drumurilor, ogoarelor, pe lângã case.
Conține ulei volatil, apigeninã, umbeliferonã, eterul metilic al umbeliferonei, acid salicilic, fitosterine, subsanțe glicozidice, acid clorogenic, camilinã, vitamina B1, vitamina C, substanțe minerale, matricinã.
Utilizare. Datoritã uleiului volatil florile de mușețel au acțiune antispasticã, anestezicã, antisepticã și antiinflamatorie, protectoare și curativã în reacțiile produse de iradieri, ușureazã digestia și reduc inflamațiile mucoaselor, au acțiune carminativã, sedativã, de antiseptic gastric și intestinal. Este recunoscut pentru activitatea sa sudorificã, antidiareicã, bactericidã și cicatrizantã.
Extern: ca emolient, antiseptic și descongestiv ano-rectal.
Intern : se recomandã pentru tratamentul gastritelor, enterocolitelor, dismenoreelor, diareei, infecțiilor renale, astmului bronșic la copii și în boli ale ficatului.
Ceaiul de mușețel provoacã transpirația, ceea ce face sã scadã febra. Calmeazã tenurile înroșite și iritate.
Intern, sub formã de infuzie – o lingurițã de flori la 250 ml apã clocotitã; se beau 3-4 ceaiuri pe zi.
Extern: infuzie dintr-o cantitate de flori dublã. Se folosesc sub formã de comprese, bãi, spãlãturi, clisme, gargarã.
Rãnile cu puroi, arsurile, hemoroizii, durerile de gât, diferite ulcerații ale pielii, leucoreea, abcesele dentare, conjunctivita se trateazã cu mușețel.
Pentru bãi, se pun într-un sãculeț de pânzã flori, peste care se toarnã apã clocotitã. Se lasã astfel pânã ce baia ajunge la temperatura normalã a corpului, apoi se folosește în scopul dorit. În arsuri, mușețelul se poate folosi sub formã de ulei, care se preparã astfel: 10 g flori se umezesc cu o lingurã de alcool. Dupã câteva ore acestui conținut i se adaugã 150 g ulei de floarea-soarelui și se încãlzește pe baia de apã (un vas cu apã în care se pune vasul cu mușețel) timp de 2-3 ore pânã ce alcoolul s-a evaporat. În tot acest timp, uleiul se amestecã adeseori. Se strecoarã și se stoarce. Uleiul obținut se pãstreazã în sticle colorate la rece.
În cazul balonãrilor se recomandã un ceai preparat dupã urmãtoarea formulã: mușețel și fenicul, câte douã lingurițe, rãdãcinã de nalbã, de lemn dulce și frunze de mentã, câte 4 lingurițe din fiecare. Din acest amestec se iau douã lingurițe care se opãresc cu douã cãni de apã. Dupã 10 minute se strecoarã lichidul și se îndulcește. Se bea în cursul zilei câte o jumãtate, de canã cu ceai.
În gastrite și enterite se poate folosi urmãtorul amestec de plante: mușețel, coada-șoricelului, pelin, mentã și salvie. Se infuzeazã douã lingurițe din acest amestec de plante cu o canã de apã. Se lasã 10 minute, apoi lichidul se strecoarã și se bea neîndulcit pe stomacul gol, în cursul unei zile, în douã-trei
reprize.
Pentru ameliorarea durerilor provocate de menstruațiile dificile, se recomandã un ceai din 60 g mușețel, 40 g frunze de mentã, 40 g rãdãcinã de valerianã. O lingurã din acest amestec de plante se opãrește cu o canã de apã. Dupã rãcire se îndulcește și se beau 2-3 ceaiuri pe zi.
Din 24 februarie, poți cumpăra cartea « Ghidul ceaiurile terapeutice » și pachetul Doctorul zilei plus Evenimentul zilei, la un preț de numai 9,9 lei.
